Toti emigranti veniti de la sud de Dunàre urmau sa se bucure de « oare-cari scutiri de dâri §i obligatii obsteçti », potrivit dispozitiilor pe care feldma-resalul Prozorovski le-a dat senatorului Kusnikov, presedintele Divanurilor. De asemenea generalul Isaiev ceruse lui Engelhardt, vicepresedintele Divanu-lui din Tara Romìneascà, scutirea lor de piata impozitelor pe termen de un an de zile. 1
    A doua etapà a emigràrii bulgare la nord de Dunare in timpul acestui ràzboi ìncepe o data cu numirea generalului Bagration in calitate de coman-dant suprem al armatelor de la Dunare. Cìnd trupele sale au trecut la sud de fluviu, el a répétât ordinul dat de predecesorul sau feldmaresalul Prozorovski, referitor la atitudinea pe care armatele rusesti trebuiau s-o aibà ìn teritoriile de peste Dunare. Acest ordin prevedea ca satele si orasele locuite de populatia crestina, ba chiar si de cea otomanà, sa nu fie distruse, deoarece pe de o parte prin eie se fàcea legatura cu malul stìng al Dunàrii, iar pe de alta parte pentru « a ìntari si a pàstra fidelitatea acestor popoare crestine fa$à de noi » §i mai ales a bulgarilor « care simt pe deplin greutatea jugului turcesc si care chiar prin deputatii lor... si-au manifestat fidelitatea faf.a de Rusia »2.
    Dacà o parte a populatiei de pe malul drept al Dunàrii, care reusise sa se ascundà sau sa nu fie sdita de ostile turce^ti sa se retragà ìn interiorul tarii, trecea la nord de fluviu din proprie iniziativa, cea mai mare parte era trimisà aci de catre generalii rusi. In ordinul pe care il adresa armatei din tabàra sa de la balta Macinului. Bagration sublima cu propriile sale cuvinte acest fapt, aràtìnd cà « acum (15/27 august 1809) vâd cà multe familii crestine de bulgari, moldoveni si greci se muta de pe malul drept pe ce!stìng al Dunàrii, fiind trimise aici de càtre armatele noastre care actioneazà pe malul drept ». Astfel, populatia a trei sate din apropierea Tulcei, fiind sdita de turci sa se retragà ìn interior, a fost ajunsà de optile rusesti si întoarsâ ìnapoi. Bagration arata cà generalul Zass a procédât « prudent » atunci cìnd nu a readus aceastà populatie in vechile ei sate, ci a dat dispozitii ca ea sa fie trecutà la nord de Dunare. Comandantul suprem dàdea la 7/19 septembrie dispozitii dare in sensul ca populatia locala sa fie ajutatâ si in generai sa nu fie deplasatâ din locurile ei de bastinà. Acest ordin dat de Bagration nu trebuie interpretat in sensul cà generalul ar fi renuntat la deplasarea populatiei de pe malul drept pe cel stìng al Dunàrii. Elnu dorea ìnsà ca acest lucru sa-1 facà armata. Tot acest teritoriu nou ocupat urma sa fie administrai de Koronelli, care avea ordine dare si dispozitiile acestuia trebuiau executate de toti comandanti de corpuri, regi-mente etc. 3
    In aceasta privinta Bagration mergea exact pe urmele lui Prozorovski. Astfel, referindu-se la ordinul acestuia din 2 august 1809, Bagration reamintea lui Ivuçnikov cà « acjiunile militare de pe malul drept al Dunàrii »... au fàcut ca « multe familii creatine dintre supusii Portii sà fie luate in captivitate de ostile noastre ». Acestea urmau sà fie asezate in Moldova, Valahia si mai ales in Basarabia.4 Cunoastem, pe baza documentelor pàstrate, ce s-a petrecut cu familiile din cele trei sate dobrogene din apropierea Tulcei — Nicolitel,
      1	HoKyMeumu u MamepuaAbi, p. 47; vezi fi Arh. St. Bue., Mss. 63, f. 1 v.
     2	Bagration se referea la Atanasie Nekovici fi Ivan Zambin, de a càror misiune luase cunoftintà. Vezi dispozitiile sale in Eaipamuon e òynaùcKux KunoKecmeax, Chisinàu 1949, p. 94, 99.
      3	Ibidem, p. 99.
     4	Ibidem, p. 92.