III. LITERATURA
EROUL REVOLUCIONAR AL LITERATURII SOVIETICE DIN PRIMII ANI DE DUPÀ MAREA REVOLUTIE SOCIALISTA DIN OCTOMBRIE
MIHAI NOVICOV
    Exista mai multe motive care justifica interesul pentru primul deceniu de dezvoltare a literaturii sovietice 1. Victoria Marii Revolutii Socialiste din Octombrie a creat pentru prima data in istorie conditiile prielnice pentru fàurirea unei literaturi cu adevàrat libere în sens leninist, adicà libera de orice dependenta de burghezie. Pìnà la 1917 tendicele de a se elibera de aceasta dependenta au fost puternice in literatura proletari, gasindu-si expresia cea mai ìmplinita din punct de vedere artistic în creatia lui Gorki; eie au fost mai putin consecvente, dar totusi puternice, §i in creatia marilor artisti realisti de la hotarul celor douá secóle: Mark Twain, Jack London, Anatole France, Romain Rolland, Heinrich si T. Mann, Korolenko, Cehov si altii. Dar si într-un caz si în altul eliberarea a fost frînatâ fie prin teroare, fie prin persuasiune si înrîurire ideologica. Abia în Rusia, dupa victoria revolutiei proletare, clasa muncitoare, ajungînd în situatia de clasà dominante, a putut asigura îndepârtarea realâ a tuturor legâturilor prin care burghezia se strâduia sa orienteze literatura într-o directie convenabilâ inte-reselor ei. A început epoca literaturii cu adevàrat libere, « nu numai în sensul politienesc, dar si libera de capital si de carierism ; mai mult : libera si de indi-vidualismul anarho-burghez » 2. Procesul de fàurire a unei asemenea literaturi s-a desfàsurat (mai aies în primii ani de dupa 1917) mai mult sau mai putin spontan. Cercetarea lui la obiect — ^inîndu-se seamâ de conditiile specifice de atunci din Rusia — este cît se poate de utilâ în legâturâ eu problemele, în mod inevitabil asemânâtoare, ce se ivesc oriunde literatura cîstigâ aceleasi conditiuni de libertate, asa cum s-a întîmplat si la noi, în parte îndatâ dupa
      1	Periodizarea este — ca întotdeauna — pînS la un punct convenzionala. în literatura sovietica s-a încetâtenit termenul «JlmepaTypa flBa/waiBix to/iob» pentru definirea etapei în care frontul literar era sectionat în diferite cercuri çi grupâri. Dar astfel se exclude momentul 1917—1922, corespunzàtor râzboiului civil avînd o seamà de tràsâturi specifice proprii fárá întelegerea cârora nu pot fi aprecíate corect nici tendintele ulterioare; pe de altâ parte, împârtirea în cercuri sì grupuri a dàinuit pînâ la 1932, iar sintetizarea expe-rientei lor s-a fâcut abia eu prilejul primului congres al scriitorilor sovietici, în 1934. Mai just ar fi, poate, sà se vorbeascâ de doua perioade distincte çi anume: 1917—1922 çi 1922 — 1934.
     2	Lenin despre cultura fi artâ, Editura de stat pentru literatura politicà, Bucuresti, 1957, p. 52.
15 — c. 11
225