Trecerea Dunàrii trebuia sà se facà sub supravegherea generalului Voinov, care se afla la Slobozia, ca fi a comandantilor de unitati din Turnu si Giurgiu. Conducàtorii grupurilor de familii care treceau Dunàrea urmau sà primeascà indatà o dovadà semnatà de Kutuzov, in care se confirmau promisiunile verbale ale aceluiasi referitoare la organizarea si avantajele pe care le vor primi emigranti si care se vor arata mai jos.
     Peste douà zile, la 26 aprilie 1811, Kutuzov preciza ¡ji in scris acele avantaje fàgàduite noilor venivi §i care aveau sà ìntàreascà si mai mult emigrarea bulga-rilor la nord de Dunàre. In acest important document, Kutuzov acorda « celor de aceea?i credin|à cu noi... care tree de bunà voie de pe malul drept pe cel sting al Dunàrii... dreptul de a fi liberi de orice taxe §i dàri timp de trei ani »
—	termen care s-ar mai putea prelungi apoi — §i care incepea o datà cu a§ezarea lor pe partea stìngà a Dunàrii, in acele locuri pe care §i le vor alege singuri §i unde se vor rezerva pàminturi libere pentru stabilirea lor. Se preciza cà bàjenarii nu vor depinde de « Divanurile locale ale principatelor », ci vor fi pu§i sub autoritatea unor ofi|eri ru§i. In Incheiere Kutuzov l?i exprima speranza cà « popoarele de aceea§i credintà cu noi, aflìnd de aceste privilegii se vor gràbi sà se uneascà cu compatrioti lor ce se aflà deja aci » *.
    Din documéntele pàstrate se vede cà In aprilie-mai 1811 situala bulga-rilor de pe malul drept al Dunàrii nu era de loc sigurà, cà unitàri màrunte turce§ti se apropiau de fluviu §i cà unii dintre bulgarii care ar fi dorit sà-1 treacà erau impiedicati de aceste unitàri. De aceea, la 20 mai 1811, doi frantaci bulgari din cei abia venivi in Jara Romineascà « au dorit ei ln§i§i sà meargà peste Dunàre cu cei 250 bulgari ìnarmati din neamul bulgarilor 2, ca sà cheme de acolo §i pe ceilal|i compatrioti ai lor urgisiti de turci ». Lingà satul Selera au fost ataca|i si silici sà se retragà, fiind urmàriti plnà la Turtucaia, unde trupele rusesti i-au ajutat sà respingà pe turci §i sà revinà pe malul sting. In acela§i raport Kutuzov aràta Impàratului « cu cita bucurie bulgarii de peste Dunàre... se grábese sà treacà sub sceptrul lui » 3.
    Aceastà grabà de care vorbea Kutuzov a sporit din cauza opera(iilor militare din vara §i toamna anului 1811, care s-au desfà§urat pe malurile Dunàrii — bàtàlia de la sud de Rusciuk (22 iunie), operatiile de la Calafat, Vidin, trecerea Dunàrii de càtre marele vizir (29 august), trecerea Dunàrii pe la Petrosani de càtre generalul Markov (1 oct.) etc. Tóate acestea au determinai emigràri masive. Astfel, numai la retragerea lui Kutuzov de la Rusciuk au trecut la Giurgiu 635 de familii 4 si pinà la incheierea pàcii numàrul refugia-|ilor s-a ridicat la 3 000 de familii 5. Cea mai mare parte a acestor bàjenari a ràmas provizoriu in Tara Romineascà.
    In rapoartele sale càtre ministrii tarici, Kutuzov aràta motivele care 1-au determinai sà opreascà mutarea fortatà a bulgarilor in gubernia Kerso-nului. In primul rind bulgarii i-ii-ar fi putut pierde increderea in Rusia. Or la o eventualà trecere a Dunàrii de càtre armatele rasenti ajutorul acestora nu putea fi neglijat. Kutuzov sublima cà desi « numàrul celor care au trecut recent in acest an dincoace si care tree zilnic la noi de peste Dunàre este foarte
1	N. DUBROVIN, op. cit., p. 300. Documentili a fost reprodus fi in alte lucràri.
1	Se reterà la « oastea bulgari » formati din emigranti (EojirapcKoe 3eMCKoe bohcko).
     *	Raportul lui Kutuzov in JXoKyneHmbi u Mamepua.iu, p. 387.
     4	MIHAILOVSKI —DANILEVSKI, op. cit., II, p. 182.
      8	V. N. ZLATARSKI, ilojiumunecKama po.iH uà Cotfrponun BpanaHCKU, in rod. Ha Co<f>. ynmepcumem, Hcm.-i/hiA. tfiaxy.miem, XIX, 3, Sofia, 1293, p. 63.
39