Ca mijloace lexicale de întârire se mai folosea pe lingä pronumele demonstrativ si particula ze. De ex.: « Tegoz nas domiesciz, Jezu Chryste mily, bychom z tobcj byli ». (Pieàn Bogurodzica, N.z.j.p., p. 93). « Gdyz pod jenym ksisjzçciem tenze lud rozmaitego alibo rozdnego prawa pozywac nie ma, aby nie byl jako dziw rozmajite gtowy maj^c ... » (Statut Wislicki, sec. XV; N.z.j.p., p. 205).
    Pronumele demonstrative si adverbele deictice din epoca celor mai vechi monumente de limbä polonä apar uneori extinse eu ajutorul particulei d. Cuvintele tenci, tad, tod, tue', tamod etc. apar mai précisé în comparatie eu ten, ta, to, tu, tarn. De exemplu: « Tod, i jesc to, ize anjeli swiçci dani s^ nam na oéwiecenie naszego s^mnienia » (Kazania Swiqtokrzyskie, M.z.j.p., p. 100): Tud sie nam zwidzialo diable potçpienie » (Piesn Bogurodzica, N.z.j.p., p. 93). Totusi exemplele de tipul toc nu sînt numeroase.
    Pronumele demonstrativ tet, ten indica, obiecte din apropiere. Pentru indicarea obiectelor îndepârtate se folosea, in afara pronumelui eompus format din pronumele demonstrativ ten çi particula deicticä to, si pronumele on (onen), ona, ono. De ex., in Kazania Swiqtokrzyskie: « ...Izby onogo bujnego krola diabla nie naâladowal... » (N.z.j.p., p. 107). «...Przez onogo niemoenego paralityka » (N.z.j.p., p. 102).
    Sau intr-un alt text din sec. al XV-lea, Urywki z ewangelii swiqtego Mateusza: «Onego czasu albo w on czas möwil Jezus. .. » (N.z.j.p., p. 161).
    în comparatie cu grupul ten to, pronumele demonstrativ on, ona, ono se întîlneçte mai rar în textele amintite mai sus. Aceste forme sînt mai frec-vente în ¿ywot èwiçtego Blazeja, un alt text apartinînd secolului al XV-lea: « Ony niewiasty »; « ty iste niewiasty wzi^wszy ony diabelskie obrazy.. . » etc.
    De timpuriu apare si sinonimul pronumelui on, ona, ono si anume 6w, owa, owo. De exemplu, in Urywki z ewangelii sw. Mateusza »: « öw> krol»; in « Psalterz Florianski »: « bo owa w lichotach pocz^l jesm.. . ».
    Operele scriitorilor din sec. al XVI-lea M. Rej si J. Kochanowski ne oferä un material bogat cu aceste forme. La M. Rej « onym, pomiernym a spokojnym zywocie », « onç wilgotnosc », « srodek onych gal^zek, w on dolek, « z owq roszkoszej »x.
    ln opéra lui J. Kochanowski: « prze dobroc onç »; « na owq stronç »; « to s^ one progi » ; « ony gôry » etc.2.
     Aceste pronume sînt folosite §i în alte stiluri aie limbii polone din aceastä perioadä, de exemplu in doeumentele politice 3.
    La sfîrsitul secolului al XVI-lea formele ten — on (mai tîrziu onen) — ôw încep sä fie folosite în mod régulât. Astfel opozitia « apropiat — indepärtat » este redatä prin ten-onen-(ôw). Mijloacele suplimentare lexicale pentru redarea relatiilor spatiale trec pe un plan secundar. De exemplu, particula deicticä to cu nuantä suplimentarä lexicalä aproape cä nu se mai foloseste în operele lui M. Rej si J. Kochanowski.
    Pe mäsura dezvoltärii limbii polone, sfera intrebuintärii pronumelui demonstrativ on (onen) se restringe. Formele acestui pronume s-au pästrat în dialecte. De exemplu, în dialectele sileziene întîlnim: « .. .i poszli doonego
     1	Vezi, T. LEHR-SPLAWIÎÎSKI, ÏIojibCKuü h3uk, Moscova, 1954, p. 167.
     2	Ibidem.
     3	Vezi Szesc broszur politycznych z XVI i poczqlku XVII stulecia, Krakow, 1921, p. 50—51.
132