din diferij,i autori (Ed. Iorga, p. 140—148). De aici a pescuit Russo recoman-darea despre « rucodelie » §i alte cugetari ascetice, care in contextul respectiv sint foarte fire§ti. In « Spunere pentru frica §i dragostea de dumnezeu » (Ed. Iorga, p. 149—157) avem de a face cu o predicà ce sintetizeazà, de data aceasta nu sub forma unei culegeri de maxime isihaste ci al unei cuvintàri cu unele note polemice care prevestesc pe Antim Ivireanu, esenta ideologiei isihaste, amintità mai sus.
    In restul ìnvà\àturilor domnul revine la preocupàrile sale lume§ti, si numai dupà ce expune sfaturile practice privind domnia anexeazà, cind este cazul, lungi parti din Umilin\a lui Simion Monahul, cuprinzind invàtàturi religioase inrudite ca tema.
    Cà Neagoe Basarab, un laic, a devenit in Jara Romineascà teoreticianul isihasmului, nu trebuie iarà§i sa ne mire: si in Bizan^., cel mai cunoscut ginditor religios-mistic din sec. XIV alàturi de Grigore Palamas este tot un laic Nicolae Cabasila1. Cind in secolul al XlX-lea isihasmul va reinvia sub o forma nouà in cadrul curentului slavofil rus, el va fi reprezentat cu mai mare ràsunet de laicii Alexei Homiakov, Vladimir Soloviev §i Feodor Dostoievski, decit de clerici.
     Curent reac(,ionar in Bizantul secolului al XlV-lea (unde a devenit expresia ideologica a luptei marilor feudali — care se opuneau ascensiunii burgheziei bizantine — impotriva curentelor progresiste occidentale, promovate de aceasta) §i in Rusia secolului al XlX-lea (unde, venit din Moldova prin ucenicii lui Paisie Velicikovski, a fost utilizat ca diversiune ideologica de fortele feudale retrograde in luptalor contra ideologiei democrat-revolu|.ionare si apoi marxiste2) isihasmul a indeplinit insà in secolele XIV—XVI un rol pozitiv in lumea slava §i in "fàrile Romine, fiindca a pus la dispozitia domnilor centralizatori o bisericà activa, interesatà in opera de centralizare, $i o armata de càlugari, intre care foarte mulf.i càrturari, copiati de manuscrise, miniaturisti si panegiristi ai domnilor, de felul lui Gavril Protul sau Macarie si §coala sa 3. Neagoe insusi nu e de conceput ca scriitor farà existenta acestui avint cultural intre(,inut de isiha^tii care constituiau un fel de confrerie internationalà in genul iezui-(,ilor mai tirziu, vehiculind elementele de culturà din Athos §i Constantinopol pinà la Kiev §i Moscova, si lucrind in Bulgaria, Serbia si Rusia, ca §i la noi, pentru bibliotecile personale ale monarhilor sau pentru daniile fàcute de ace^tia, splendide manuscrise sau alte obiecte de artà. In Tarile Romine isiha§tii au adus in scurtà vreme tot ceea ce se tradusese sau se scrisese in limba slavonà la sud de Dunàre, creind astfel premizele marii infloriri culturale din secolul al XV-lea si al XVI-lea, a càrei expresie supremà pe pian literar-ideologic sint tocmai lnvà\àturile lui Neagoe.
    Isihasmul a contribuit de asemenea la cultivarea aversiunii impotriva « pàginilor » turci §i a sprijinit astfel lupta antiotomanà, de§i càlugàrii de la
     1	Despre viafa in Hristos a lui N. Cabasila, trad, de DR. TEODOR BODOGAE, Sibili, 1946; si ENE BRAN1STE, Contribuii la istoria literaturii teologice bizantine. N. Cabasila: Despre viata in Hristos, in „Studii Teologice“, XIV, 1962, p. 13—25.
      2	¡-Si la noi s-a íncercat o reinviere artificialà a isihasmului In prima jumàtate a sec. al XX-lea de cStre « gìndirifti ».
      3	Cà un anumit fenomen poate sa aibà un aspect pozitiv in anumite conditii concrete fi unul reactionar, negativ, in aitele, este o tezà cunoscutà a dialecticii. A. A. Jdanov reproba lui B. F. Alexandrov tocmai faptul cà « ignoreazà mereu acea tezà a marxis-mului dupà care una fi aceeafi idee poate fi reacfionarà sau progresista in conditii concrete istorice diferite». Cf. A. A. JDANOV, In jurul lucràrii lui G. F. Alexandrov: « Istoria filozofiei occidentale », Editura P.C.R., p. 26.
366