numai prima dintre eie — limba literarà nationalà reprezintà o forma fundaméntala. De aici decurg o serie de particularità^i si legi specifice unei forme sau alteia.
    Astfel, nu se poate considera cà dezvoltarea spre unitate §i norme generale lingvistice este o tendinea generala, càreia i se subordoneazà intreaga dezvol-tare a limbii, farà a se ^ine seama de diversele perioade istorice. Aceasta nu inseamnà cà in perioada prenationalà nu existà §i nu se poate vorbi despre norme lingvistice, insà eie, atit cit existà, nu reprezintà tendinea fundaméntala de dezvoltare §i nu au caracter de lege. Dacà nu s-ar ^ine seama de acest lucru, s-ar ajunge la o anumità nivelare a proceselor care au loc in limba literarà. O asemenea tendintà nu este stràinà, de exemplu, autorilor Istoriei limbii romine literare, voi. I, Bucuresti, 1961, acad. Al. Rosetti si prof. B. Cazacu. Asupra acestei pàrti din lucrare atrage atentia Al. Andriescu x, in recenzia sa, in care face o serie de observatii critice tocmai in legàturà cu concepta autorilor referitoare la rolul unificator al dialectului din Muntenia in raport cu celelalte dialecte rominesti in perioada prenationalà.
    Delimitarea insuficientà a specificului limbii literare dintr-o anumità perioadà de dezvoltare (a formàrii natiunii sau pinà la formarea ei) duce cite o datà la concluzii si aprecieri inexacte. De exemplu, sa luàm un asemenea fenomen cum este lipsa de concordante din punct de vedere al structurii morfologie intre limba literarà §i cea vorbità in perioada prenationalà (deoarece in perioada formàrii natiunii aceastà neconcordantà dispare treptat). De aceasta problema se ocupà profesoral B. Tonev in lucrarea sa Istoria limbii bulgare 2. Tonev vorbeste despre ràminerea in urma a limbii scrise « din punct de vedere gramatical », despre unele « schimbàri morfologice », despre faptul cà limba scrisà s-a indepàrtat foarte mult de limba vorbità populara etc.
    Pareri asemànàtoare despre « conservatorismul si rigiditatea traditionalà a formelor » enun^à in mod concludent si profesoral K. Mircev 3, fapt care este in concordantà cu realitatea lingvisticà. B. Tonev insà nu privea aceastà lipsà de concordantà ca o manifestare a unei anumite legi, caracteristice limbii literare vechi, din evul mediu 4, ceea ce a dus in practicà la concluzia nejustà despre dezvoltarea aproape paralelà si concomitentà a limbii scrise cu cea populará in perioada prenationalà. Astfel el spune : « La sfirsitul sec. al XIV-lea, cind se terminà perioada medio-bulgarà, putem spune cà limba literarà este foarte apropiatà de cea de astàzi »5. O asemenea conceptie s-a reflectat si in periodizarea istoriei limbii bulgare, in care s-a luat drept granità intre calitatea veche si cea nouà in dezvoltarea limbii tocmai sfirsitul sec. al XIV-lea. Abia in ultimul timp a inceput sa se vorbeascà despre mutarea acestei granite cronologice cu un secol, un secol si jumàtate mai in urmà 6.
     1	In revista «Limba rominà », nr. 5, 1961, p. 503—508.
     2	B. TONEV McmopuH na óimapCKU e3UK, Sofia, 1934, yol. II, p. 257.
     3	KIRIL MIRCEV, Hcmoprnecxa zpaMamuKa uà ói.ieapcKun e3UK, Sofia, 1958, p. 11.
     4	Academicianul V. V. Vinogradov serie: «Una din legile caracteristice in dezvoltarea limbilor literare, in conditile modului de produc^ie feudal, este adesea diferentierea foarte mare intre limba literara scrisà . . . , pe de o parte, si practica vorbirii populare, pe de altà parte ». Vezi Ocmenue npoñ.ieubi uiyneuuR o6pa3oeauun u pa3eumun dpeempyccKozo aumepamypHoio H3biKa, in culegerea IlccjieflOBaHHH no cjiaBHHCKoiwy H3biK03Hanmo, Moscova,
1961,	p. 106.
     5	Op. cit., p. 263.
     6	Vezi I. S. MASLOV, in « Bonpocw H3MK03HaHHH», nr. 5,1953, p. 107 ; de asemenea K. MIRCEV, in « BijjirapcKH e3HK », anuí IX, 1959, nr. 4—5, p. 338.