asemànindu-se cu albina care nu se a§azà pe toate fiorile, ci numai pe cele dulci (ibidem, p. 306—307).
     Este condamnat din nou tipul domnului trufa§ §i slngeros §i se formuleazà precis ideea limitàrii atotputerniciei domnesti prin atotputernicia divina:
«De aceea fi domnul care va cunoafte cà unul este stàpinul care a fàcut cerul fi pàmintul, astfel fi domnul care s-a smerit inaintea lui dumnezeu, el va fi inàl|.at. §i iaràfi acel domn care nu se smerefte inaintea lui dumnezeu, dumnezeu il smerefte ca fi pe Adam » (ibidem, p. 307).
     « ...Astfel Adam a fost smerit din puterea sa iar lov prin smerenia sa a fost inàljat din gunoi. La fel fi domnul care in acest veac nu se smerefte inaintea lui dumnezeu » (p. 308).
    Din nou ideea fundamentalà a judecà^ii drepte:
     « §i sa imparta judecatà dreaptà fi fSrà pàrtenire pentru cá dacá este impárat, dacá este domn, dacá este stàpin, dacá este bogat, dacá este sárac, dacá este de nimic, to{i vom merge pe acelafi drum fi to{i vom sta in fafa judeca{ii lui Hristos. Atunci nu se va cunoafte nici impàrat, nici domn, nici stàpin, nici bogat, nici sàrac, ci to{i vom sta de fa{á cu faptele noastre, sau cu cele rele sau cu cele bune » (ibidem, p. 308).
     Cu acestea spuse, Neagoe í§i anun^á sfir§itul scrierii:
« Iatà frajilor cà eu cit má putui pricepe despre o parte eu m-am silit pentru voi fi v-am scris. lar de voi fi grefit ceva intr-aceastà scrisoare a mea, voi, fra{ii mei, sa mà ierta(i...
      Caci cá scrisoarea aceasta o am sSvirfit. Ci acum trebuie sa se lege de dìnsa fi pecetea — pentru cà cartea care iaste pecetluita, aceea se crede. lar eu incà am socotit cà de la Adam pina acum au fost mul{i imparati fi mutyi domni, fi multe feluri de carfi s-au facut fi s-au scris, fi le-au pecetluit cu pece{i, iar apoi toate au trecut ca roua cea de diminea{a l, fi acum nu cunoaftem nimic despre imparaci fi domnii aceia puternici fi cu pecetile lor, ci numai faptele bune, dacà a fàcut bine afa acelea pinà la sfirfit nu vor pieri. De aceea am socotit fi eu cà dupà pufìn voi trece fi eu din lumea aceasta fi pecetea mea se va strica. §i de aceea nu am atirnat pecetea. iji dacà ii va fi cuiva cu supàrare sau cu nelncredere pentru cà nu am atirnat pecetea la aceastà scriere, voi ascultafi ca sà và aràt care este pecetea cea adevàratà celor drepti cu fericire fi veselie, iar nouà pàcàtofilor cu plingere fi jale multà fi cu supàrare ».
    De aici inainte, pe incà zece pagini, este expusà cu texte din Simion Monahul eshatologia cre^tinà, nu pentru a crea o diversiune si a face pe citi-tori sà uite cà nu are pecete, ci pentru cà la fel procedase §i in celelalte capitole: dupà sfaturile politice urmau invàtàturile religioase inrudite ca temà. Cum aici e vorba de un capitol final al scrierii, de dispozi^iile testamentare, ideologia religioasà expusà prívente §i ea «lucrurile din urmà»—«viata de dincolo» §i « judecata de apoi » — capitole cu care se incheie §i tratatele moderne de dogmaticà.
    Cà Neagoe s-a gindit, pe de o parte, cà aceastà scriere odatà incheiatà ar trebui sà poarte o pecete, care sà adevereascà faptul cà el este autorul, §i pe de altà parte cà cineva, mai tirziu, ar putea pretinde aceastà dovadà de autenticitate, e foarte firesc : nu numai pe hrisoave, ci pe tot ce se cerea auten-tificat, pe corespondenta diplomaticà §i chiar pe scrisorile particulare se aplicà pecetea 2. O scriere in care « Io Neagoe Voevod » vorbea la persoana intiia,
  1	Pina aici din ms. 109, f. 224 r. Urmeaza din versiunea slavona, p. 308.
     8	ION BOGDAN, Documente privitoare la relatiile J’drii Rominefti cu Bra§ovul fi cu fara Ungureasca in sec. XV si XVI, vol. I, Bucurefti, 1905. Introducere (p. XLIX urm.) fi EMIL VlRTOSU, Din sigilografia Moldovei $i a fdrii Rominefti, in Documente privind Istoria Rominiei, Introducere, vol. II, Bucurefti, 1956, p. 350. Uneori pecetea domneasca se punea fi spre a sigila marfa negustorilor romini in depozitele din Brafov, fiindca Basa-rab Jepeluf se plinge brafovenilor ca « mi s-a jeluit omul domniei mele Petrifi de la
378