cehà, slovacà, rusà, bielo-rusà, ucraineanà. Sint in cea mai mare parte termeni din vocabularul común, popular, transmisi pe cale orala (dupá cum o dovedeste in multe cazuri fonetismul lor) din limbile slave de nord §i de ràsarit vii, vorbite, dintre care nu putem exclude, bineinteles, limba polonà. In cazul acestor termeni niciunul din criteriile de care ne folosim nu ne permite sà-i socotim in exclusivitate polonisme; iatà citiva: kohcko, rdH, rpiiKHa, rpiGAa, AOCHT, A^TOHHklH. A*VX’ckhki> AHUKOKdTH1. JKdr\AHKCCTk, JKOHà, HHaK, HHdMI, 3dCrtSra, KOGklAA, KCAlOpHHK’k2, Kp'kHHI(d3, AarC>Aa, ddCKd, AHJfC1, AOKHÍIIMÍ, A034, AUTKd (matea riului), AlAklHk, AUvITNHK'k4, MfMk, HACA-fcA^KATH NfJfAH 6, flOAK<’Ad ®> nCJKHTCMHOCTk, IIOKACH'k, nCiMCTd, lipdlllMtOp’k, ílOTíjjípAHTH 7, ItpHKpO-CTk, pOKHHHA8, pOGHTH, pCKk, Cipri, CKàpG'k, CpfKpU, CTiJKKd 9, C\'KNO, CTdK, CTCnfHk, TOKdp, lima IIIOAKk, MdlllHHK'k, MfKaTH S. a.
    Dupà càile de pàtrundere a polonismelor in slavona documentelor moldo-venesti, eie se impart in douà mari categorii: a) càrturare^ti (literare) §i b) orale (populare).
    In linii generale, documéntele externe sint mai bógate in polonisme càrtu-ràresti, iar cele interne sint mai bógate in polonisme orale (oyRWM, n©T$íp-AH'i’H, KOHT'k, Alri,ii,Ka, p-feuk s. a.). Existà insà si situatii reciproc inverse: de polonisme orale in documente externe (\'©AA8irk, x^A^HOK-k, p'k’ik s. a.) §i de polonisme carturàresti in documente interne (transmise aici datorità intrebuintàrii lor freevente in cele externe).
    Neindoielnic carturàresti sint o serie de polonisme care la rindul lor sint imprumuturi in polonà din alte limbi ca latina si germana (taé htt», A\apma-AOK’k, CÉKpiTdp'k, apTHKÌAk, KOIIHia, AlAHCTaT'k §. a.).
    In unele cazuri credem cà ambele cài au concurat in transmiterea ter-menilor, fapt care face sa fie folosi^i foarte des: iiaNk, nairn, Kpc>Ak, AHCT'k, paAa, npHKHAHf, oy>KHKaTH s. a.10.
★
* *
1	Poi. dzieckowac, ucr. òutfKyeamu ‘a zälogi’ (1466, B I 96), v. SW I 638, SI. Stp.
I,	274.
     2	Aça e numit boierul Vana într-un document din 1443 (C II 120): nam, bjiij KOA\opHHKTi ‘poi. komornik ‘camerier, paj ; executor judecätoresc’ (SW II 423).
      3	Pol. krynica, ucr. KpunuifH ‘fîntîna’.
4	Prima datä, la 1400 (C I 31) sub forma mhthhki» si in continuare, foarte freevent.
Este un împrumut slav din vechea germana (mauth > myto ,vamä’ ; cf. Brückner, 351 ; Vasmer II 185), care s-a sufixat diferit: cu suf. -nik in limbile slave de nord fi räsärit çi cu suf. -arw în limbile slave de sud (vsl. Mtrrapk), cu acelaçi sens: ‘vameç’.
     6 Pol. niech, niechaj, ucr. nexaü (rus. nycmb), partícula pentru imperativ, pers. III sing., plur. Apare prima data într-un document intern din 1444 astfel: <r Tau»*-* i|jo eSait npH](»A sSa KaKÎH ivt Toro ciaa, a unh hi ¡çaii GipST hc T«r« MOHaCTHpTv M. Costâchescu (Doc. mainte de Çtejan cel Mare, II, p. 208) traduce: « §i asemenea ce venit va fi, orice din acest sat, iar ei sa nu-l adune din aceastä minästire » (subi. n.-M.M.) Dimpotrivä, « sá-l adune » pentrueä hi jjaH sípSt este pol. niechaj biorq ! Costâchescu ia pe hi din hi k41* drept negatie iar pentru xaHi Pe care nu çi-1 poate explica, da în trimitere: «Sic!».
     6	Pol. podwoda, rus. nodeoda, rom. podvoadä « cäräturä, transport ». (Vezi I. C. CHITIMIA, art. citât din Slavia, 1950).
     7	De obicei «vtbpi.ahth, <iotrpt>ahth Aici $ în loc de r çi i în loc de -b dovedesc transmiterea termenului pe cale oralâ.
     8	Pol. równina (SW V 743), ucr. pieuuna (Hrincenko IV, 19), ses’.
     8	Pol. sciezka, ucr. cmeotcKa ‘cärare’. în legatura cu acest cuvînt, vezi în ultimul timp K. ZIERHOFFER, « Scieíka i jej synonimy «> gwarach i historii jçzyka polskiego na tie ogólnoslowiañskim, Wroclaw, 1959.
     10	Asupra împârtirii în polonisme eärturäresti si orale vom reveni cu referiri mai ample în partea a doua a lucrarti, dupä examinarea întregului material.
217