Pentru fiecare problema autorul expune în mod critic parerile mai importante emise în problema respectiva. La studiul morfologici, pornind de la premiza cà fórmele slave vechi redau în mare mâsurà pe cele din slava comuná, J. Hamm manifesta preocuparea constantâ de a releva tocmai fórmele care s-au pàstrat in diferite limbi sau dialecte fi cauta sa transforme studiul limbii slave vechi in « cheia cu care se poate incepe studiul celorlalte limbi slave fi a litera-turilor lor, fàrà mari greutà^i » (p. 113). In oarecare misura, unele capitole suplinesc o lucrare de gramaticà comparata. Materialul, deosebit de precios, bazat pe o literatura bogata cu informaci bibliografico recente este atràgàtor fi prin stilul concis fi ciar în care este expus. In legàturà cu modul de a concepe fi de a trata unele capitole ca fi cu unele chestiuni concrete, vom tncerca sa formulam mai jos cíteva observajii- Defi toata lucrarea se bazeaza pe ímbinarea metodei sincronice cu aceea diacronica, comparind modul de tratare a foneticii cu acela al morfologiei, apare o oarecare incon-secven^â fi lipsà de coeziune : in fonetica predomina explicarea formelor din slava veche prin moftenirea din slavà comuna fi indoeuropeana, cu toate ca se fac fi unele referiri la limbile slave moderne de pilda la probleme cheie ca : evoluta nazalelor (p. 87), vocalizarea ierurilor fi evoluta lichidelor silabice (p. 89), nu se insista asupra rezultatelor din limbile slave în timp ce ìn morfologie, farà a se renun^a la ìncursiuni in slava comunà, se urmàref te cu mai multà persevererà explicarea raporturilor dintre fórmele din slava veche fi cele din limbile slave moderne, chiar cu relevarea unor forme dialectale (p. 130, 131, 180 etc.). Defi in introducere la morfologie autorul aratà cà se orienteazà spre dinamica vie a cuvin-telor, cele douà capitole nu se prezintà suficient de unitar deoarece capitolul de fonetica privefte slava veche ìn raport cu perioada anterioarà ei iar cel de morfologie se referà la perioada posterioarà. Capitolului introductiv i s-a acordat o prea mare extensiune (60 p.) ìn raport cu unele capitole de gramaticà ca de pildà morfologia (71 p.) sau sintaxa (3 p.) care slnt prezentate mult mai succint. In cadrul capitolului introductiv problema celor douà alfahete si a prioritàri alfabetului glagolitic (p. 7—53) este expusà cu multe amànunte — de altfel deosebit de interesante — dar oa reçu in ìn detrimentul altor probleme, cel pu(in tot atìt de interesante, ca de pildà baza dialectalà a slavei vechi fi tràsàturile ei bulgaro-macedonene care sìnt tratate prea sumar. Manualul este lipsit de un capitol despre lexic care ar fi ìntregit imaginea slavei vechi prin reliefarea fondului slav comun, a tràsàturilor dialectale ca fi a ìmprumuturilor din greacà, latinà, germanà. De asemeni ar fi fost utilà prezentarea derivàrii substantivelor fi a adjectivelor cît fi formarea cuvintelor compuse ca mijloc de ìmbogà^ire a limbii. La expunerea declinàrii substantivelor masculine, J. Ilanini nu pom^nefte nimic despre categoria subgenului animat. Acuzativul substantivelor »ri, pani., «A-v>rk, kih-ik, «toi (declinarea principalà — cum o denumefte autorul — varianta nepalataia si palatala) este la fel cu nominativul (p. 115—116). Alti slavifti, ca de pildà A. Meillet, A. Vaillant etc. iau in considerale categoria subgenului animat fi la paradigmele prezentate, forma acu-zativului este aceeafi cu a genitivului : haob1¡k