stabilente cä cea de a doua Campanie bulgaro-bizantinä a inceput incä din 912. Ba nu a durat mult, deoarece s-au Incercat tratative, care insä nu au reufit fi au dus la reluarea In 913 a campaniei incepute incä din 912.
     Un vechi izvor de istorie iugoslavä este analizat de K. V. Hvostov in studiul K eonpocy 06 mepMimonoiuu nona JlyxAHnuna (Cu privire la terminologia folositä de popa din Duklea) (p. 30—45). Este vorba de JleTonHCb nona ¿JyKJWHHHa (Cronica popii din Duklea), cel mai vechi izvor pentru cunoafterea istoriei jinuturilor sirbefti fi croate din secolele XI — XII. Astäzi aceastä cronicä este cunoscutä in traducerea latinä, efectuatä dupä originalul care s-a pierdut. In istoriografie s-a dezbätut mai ales problema dacä redac^ia latinä a cronicii aparj.ine unuia sau mai multor autori. Reluind problema, K. V. Hvostov pune in discute conjinutul social-economic al cronicii. Analizind modul cum sint folosi^i de-a lungul cronicii diverbi termeni, ca: rex, imperator, princeps dux, nobilis, knesius, magnates, milites, mai ales termenul populus, apoi denumirile unitä{ilor administrative, autorul ajunge la concluzia cä traducerea latinä a cronicii popii din Duklea a fost scrisä in intregime de un singur autor.
     P. F. Krapuvin fi I. I. Cerne{kaia, in studiul lor O pyxonucftx u u3dauuHx nepeoea JIumoecKoio cmamyma (p. 46—56) (Despre manuscrisele fi editiile primului Statut lituanian), subiiniazä marea insemnätate ca izvor istorie, juridic fi lingvistic a Statutului lituanian din anul 1529. In artieoi este vorba de trei manuscrise in limba bielorusä ale statutului, datate in secolele XVI fi XVII, precum fi de o copie a lui din 1837.
     O contribu(ie nouä la problema husitismului se aduce in prezentarea intitulatä rycumcKue conunenun EydutuuHCKOù pyxonucu, xax ucmoHHUK òjih usyneuun c0itua.ibH0-n0.iumu-neCKUx mpeßoeauuü u maxmuKU CtopzepcKoù onnoiuifuu a zycumcKOM peeojitoifUOUHOM deu-Mcenuu. (Operele husite din manuscrisul de la BudySin ca izvor pentru cunoafterea revendicärilor social-politice fi a tacticii opozi^iei oräfenefti in mifearea revolu^ionarä husitä) (p. 57—80). Este vorba de fase opere satirice ale husi^ilor din 1420, scrise pe perga-ment fi publicate in 1952 sub titlul « Husitské skladby Budyfinského rukopisu ». Niciunul dintre cei care s-au ocupat in trecut de acest manuscris nu i-a analizat con^inutul. Proble-mele principale oglindite in cele douä satire in prozä fi in cele patru satire in versuri, cuprinse in manuscrisul de la Budyäin, sint: proprietatea, autoritatea bisericeascä, statuì feudal fi problema na|ionalä. Analiza felului cum sint privite in satirä toate aceste probleme, cunoafterea con(.inutului revendicärilor social-politice, aratä, dupä cum constata autorul, cä toate acestea exprimä interesele husijilor moderaci, adicä ale opozijiei oräfenefti. Aceasta a jucat un rol pozitiv in apärarea orafului Praga fi a {ärii, la inceputul mifeärii husite. Satirele din manuscrisul de la BudySin au fost aleätuite toemai in perioada criticä a primei etape din desfäfurarea mifeärii husite fi exprimä mai pregnant caracterul acestei perioade. In comparale cu alte izvoare contemporane, manuscrisul de la BudySin, defi se carac-terizeazä prin subiectivism, oglindefte totufi foarte bine etapa importantä a mifeärii husite, in care se tindea spre organizarea tuturor forfelor husifilor cehi impotriva « cruciatilor » sträini. Aceftia reprezentau atit lagärul feudal catolic international, cit fi reac^iunea internä.
      Pe aceeafi linie de apreciere criticä a izvoarelor de istorie socialä in evul mediu, se situiazä prezentarea de cätre I. V. Briumlev a urbariilor medievale pentru Slovenia (Sred-nevefki urbarji za Slovenijo), publicate de Milko Kos in anii 1939, 1948 fi 1954. Apreciind pozitiv valoarea acestui material documentar pentru ftiin|ä, recenzentul aratä citeva dintre problemele privind istoria {äränimii slovene ce se lämuresc datoritä acestui material.
      La «probleme de istorie interslavä», gäsim mai intii prezentarea de cätre P. N. Olfevskii a unor documente privind legäturile din ire decembriftii rufi fi societàjile revolutionäre secrete poloneze (p. 95—115). Este vorba in primul rind de scrisoarea decembriftilor din Kiev, Serghei Muraviev-Apostol fi Bestujev-Riumin, adresatä contelui Alexandru Hod-kevici, prin care se fäcea legatura cu organizafia revolutionarä polonezä. Lämurind problema datärii acestei scrisori, autorul aratä cä scrisoarea, cu tot laconismul ei, aruncä o lumina vie asupra unui moment dintre cele mai importante din legäturile revolutionäre ruso-polone. Celelalte documente, prezentate de acelafi cercetätor, se referä la activitatea decem-bristului M. S. Lunin fi a cäpitanului Igelstrom, unul din organizatorii rebeliunii din Piafa Senatului, la 14 decembrie 1825.
      O problemä de istorie ruso-bulgarä, cu referiri la istoria tärii noastre, este tra tata de K. L. Strukova, in articolul K uemopuu pyccxo-èo.uapcxux oniHouieHuü e 1876 (MaTe-pnajThr iyw /leHTe.'ibHocTH BoJirapcKoro ucnTpaJTLHoro oömecTBa b ByxapecTe) (Din isto-ricul rela^iilor ruso-bulgare ln anul 1876. Materiale privitoare la activitatea Aso-ciatiei centrale de binefacere bulgare din Bucurefti) (p. 116—126). Despre activitatea acestei Asociali s-a scris cu incepere din 1896, fiind publicate in decursul anilor multemateriale fi documente. K. L. Strukova adaogä acum la cunoafterea acestei probleme date
494