23 August 1944, dar cu toatà plenitudinea abia dupà victoria revolu^iei populare §i trecerea la revoluta socialista *.
     Totodatà primul deceniu al literaturii sovietice a fost §i deceniul de cristalizare a realismului socialist, care, mai ales in acei ani, s-a constituit ca o nouà metodà de creale. Se §tie cà termenul ca atare, atunci, n-a avut incà circulatie. Ceea ce noi numim astàzi « literatura realist-socialistà » (in^ele-gindu-se prin aceasta mai ales subordonarea literaturii cauzei mult mai cuprinzàtoare a luptei pentru triumful socialismului fi al comunismului), in primii ani dupà Marea Revolute Socialista din Octombrie se caracteriza prin termenul « literatura proletarà » (termenul in circuiate la noi in Rominia pinà-n primii ani ai deceniului al IV-lea al veacului nostra). In fond ìnsà
—	evident cu mult mai putinà claritate si mai confuz — prin « literatura proletarà » se intelegea o anumità orientare, in care, post factum, nu ne va fi greu sa deslu§im principalele tràsàturi programatice ale realismului socialist. Aderenti « literaturii proletare » nu erau singurii reprezentanti ai literaturii sovietice. Cu acest prilej, nu e inútil sà observàm in treacàt cà insàsi expresiile « scriitor sovietic » si « literatura sovieticà » aveau in anii ràzboiului civil un alt continut decit acela pe care-1 au astàzi. Scriitor sovietic nu era oricine care, scriitor fiind, locuia pe teritoriul Tàrii Sovietice, ci doar acela care se situa pe pozitia colaboràrii cu puterea sovieticà, deci a sprijinirii ei. Literatura soviética Insemna literatura creatà de ace§ti scriitori. Dupà victoria puterii sovietice in ràzboiul civil, cínd cea mai mare parte a scriitorilor rasi antisovietici au emigrat, o seamà de scriitori, care prin pozitia lor consecventà §i-au ci§tigat dreptul de a se considera scriitori sovietici, refuzau totusi sà accepte platforma scriitorilor proletari. Intreaga complexitate a acestor rela^ii noi nu avem posibilitatea s-o expunem acum; ne vom màrgini doar a sublima cà in 1925, Comitetul Central al P.C.U.S., intr-o hotàrire privind « politica partidului in domeniul literaturii artistice »2, considerind necesar a specifica cà $i in domeniul literaturii clasa muncitoare va trebui sà ci§tige pozitii dominante §i cà de§i « nu existà incà hegemonía scriitorilor proletari, partidul va trebui sà-i ajute, sà cistige dreptul istorie la aceastà hegemonie », li prevenea totusi pe aceiasi scriitori proletari impotriva oricàrei atitudini inguste de ingimfare, cit si de desconsiderare a mostenirii clasice sau a creatiei acelor scriitori sovietici, pe care aceeasi hotàrire ii denumea « tovarà^i de drum ». Totodatà, in « Hotàrire » erau condamnate sever incercàrile de a rezolva problemele literaturii prin intervenni administrative si se aràta cit se poate de dar cà « apreciind fàrà gre§ continutul social de clasà al curentelor literare, partidul nu se poate lega in nici un fel prin aderenta sa la o anumità mineare in domeniul formei literare ». Afirmind principiul indrumàrii literaturii de catre partid, partidul refuza sà sprijine doar o anumità « fractie literarà » (clasificind aceste « fractii », dupà « deosebirile de vederi privind stilul si forma ») si de aceea lua pozitie « pentru intrecerea liberà a diverselor grupàri
      1	Problema cìftigàrii libertatii de creatie la noi depaseste cadrul acestui studiu. Ne vom mutyumi deci sa semnalàm cS, daca libertatea « in sensul poli^ienesc » a fost cifti-gatS indatà dupà eliberare (23 August 1944), de o liberiate totalà nu putea fi vorba atìt timp cit editurile fi libràriile, ca fi o parte a presei literare, se gàseau incà in mtinile burgheziei Abia dupà lichidarea tuturor privilegiilor burgheziei, creatia literarà a capàtat conditiuni optime de a se dezvolta in deplinà liberiate.
     2	CoepeMenuan Aumepamypa. XpecTOMaTHH una cpeíuieñ uiKOjiti. CoeraBHjm A. J3,y6oB-hhkob h E. CeBepHH, y^neflrH3, Moscova, 1939 p. 7—10.
226