preciza incà odatà aristocratismul fi motívele aparitiei fugare a fàranilor in ciclul « Comàneftenilor » cit si ale ignoràrii figurilor de fàrani creionate de Tolstoi. E1 invoca scuza cà « cei mai mari critici si cei mai mari creatori de caractere omenefti nu se ocupá de sufletele simple, pentru cà acelea sint ca neantul, fàrà evenimente »1. Este adevàrat, Duiliu Zamfirescu admitea o exceptie pentru scriitorii rusi, dar numai pentru cà fàranii lor « sint nifte fiinte atit de extravagante fi de complicate incit... formeazà o clasà aparte, care n-are nimic comun cu fàranul nostru » 2. Zugràvind cu predilecfie figuri de mofieri, ignorind in románele sale « sufletele simple », « fàrà evenimente »,
D.	Zamfirescu nu acordà atentie nici in studiul consacrat romanelor lui Tolstoi analizei prezentàrii fàranilor fi descrierii vietii lor, defi este nevoit sà formuleze ideea fundamentalà pe care se axeazà « Ràzboi fi pace », fi anume cà poporul rus, fàrànimea iobagà a purtat fi a ciftigat ràzboiul impotriva lui Napoleon.
    Duiliu Zamfirescu ifi exprima insà in numeroase pagini admirafia pentru peisajele màiestrit realízate de Tolstoi, analizeazà resorturile intime care au determinat cutare gest sau replicà a eroilor tolstoieni, redà cu lux de amànunte unele aspecte ale actiunii romanului « Ana Karenina » fi face incursiuni in viafa afectivà a personajelor, adàugind ulterior — (in 1908) intr-un alt artieoi, ;scris cu prilejul aniversàrii a 80 de ani de la nasterea lui Tolstoi fi publicat de asemenea in Convorbiri literare, nr. 8, — noi tràsàturi caracteristice pe lingà cele stabilite in studiul de care ne-am ocupat mai sus. El relevà aici in mod deosebit realismul, sau cum ii spune Zamfirescu « suflul viefii » surprins fi redat màiestrit de Tolstoi ; arta de a insera ìntr-un roman « lucrurile cele mai grele... precum meditafiunile filosofice sau scenele istorice...» care la acest scriitor « fac parte integrantà din contextura intregii lucràri » fi « con-lucreazà la crearea celei mai intense iluzii a viefii » 3. Admirafie deosebità ii inspirà fi vastitatea compozifiei, caracterul polifonie, pluriplan al romanelor lui Tolstoi, càci prin intermediul acestui difícil procedeu, ce presupune o extraordinarà forfà de sintezà fi o inepuizabilà fantezie, se poate reda « cea mai minunatà oglindà a lumei, in care femei... bàrbari de pe toate treptele sociale, de la impàrat la proletar, sint adufi In perspectiva iluzionarà a tabloului fi prezentafi nouà ca fiinte vii si adevàrate » 4.
    Studiul amplu consacrat creatiei tolstoiene, — neterminat din multiple motive explícate ulterior de D. Zamfirescu, — prin intreaga sa orientare, prin tezele aplícate in analiza critico-literarà, constituie o continuare a propagàrii esteticii idealiste maioresciene intr-o perioadà cind C. Dobrogeanu-Gherea desfàfura larg, mai intii in paginile revistei socialiste « Contemporanul », apoi in « Literaturà fi ftiinfà », polemica cu « critica judecàtoreascà », dogmatica. Duiliu Zamfirescu s-a stràduit sà demonstreze cà operele lui Tolstoi n-au, in fond, nici o legàturà cu epoca in care a tràit scriitorul, iar caracterele omenefti create de el sint suspendate in timp fi cà toemai in aceasta, in atemporalitate, rezidà valoarea lor, implicit fi a intregii creafii tolstoiene in literatura univer-salà. Duiliu Zamfirescu a incercat sà arate cà operele lui Tolstoi pot servi drept material ilustrativ pentru teoria « artei pure », cà arta lui ridicà pe cititori « intr-o atmosfera seninà de impersonalitate ».
      1	Ibid., p. 42.
      2	Ibid., p. 42.
     3	DUILIU ZAMFIRESCU, Leon Tolstoi in «Convorbiri literare» 1908 nr. 8 p. 114.
      4	Ibid., p. 115.
267