In anii urmàtori s-a pus de citeva ori problema reluàrii ei pe scena, dar se ridicau mereu temeri fi obiecjii cà drama nu se va bucura de atenjia publicului. De fapt, aceastà motivare nu-fi avea temeinicia, intrucit reprezen-tajiile din 1904 dovediserà tocmai contrariul. De aceea, asemenea temeri ne apar mai curìnd a fi pretexte pentru a masca adevàratul motiv: frica de efectul politic, agitatone al piesei, Jinind seama mai ales de cele petrecute la Iafi, In 1905, si de faptul cà intre timp in istoria romineascà se afternuse hotarul singeros a lui 1907.
     0 nouà aparijie a dramei Azilul de noapte pe scena romineascà, de astà datà a Teatrului National din Bucurefti, a avut loc de abia in 1915.
    Ràsunetul pe care 1-au avut reprezentatiile din 1915 a depàfit prin amploarea lui pe cel al spectacolelor din 1904 l. La aceasta a contribuit desigur fi realizarea scenicà de Inaltà calitate, rezultatà din stràduintele comune ale marelui regizor Paul Gusty fi a unor actori din cei mai buni pe care-i avea pe atunci Teatrul National din capitalà: G. Storin (Vasca Pepel), C. Nottara ?i C. Radovici (amindoi in rolul actorului), Petre Sturza (Luca), Agepsina Macri-Eftimiu (Natala) etc. Elogiile presei au fost neprecupe(,ite. « Un adevàrat spectacol de artà » 2, « interpretarea a fost exceptional de bunà »3, « interpre-tarea e desàvirfità »4, « unul din cele mai remarcabile succese ale primei noatre scene »6 — iatà cìteva din aprecierile ziarelor fi revistelor vremii. Liviu Rebreanu scria: «Azilul de noapte face furori»6, iar Victor Eftimiu declara: « Azilul de noapte a fost sàrbàtorit artistic » 7.
     Dar nu mai pu^in, ba poate chiar mai mult decìt despre realizarea scenicà, s-a discutat despre piesà ìnsàfi, despre specificul ei artistic, despre valoarea fi originalitatea ei.
     0	prima problemà asupra càreia s-au nàscut pàreri contradictorii a fost cea a esentei piesei ca operà dramaticé fi, strins legat de aceasta, a carac-terului ei realist. Disputa pe aceastà temà a constituit miezul dezbaterilor fi a suscitat un schimb viu de opinii, impàr^ind pàrerile in douà tabere cu profiluri ideologice contrarii.
    Pentru un ziar conservator, ca « Epoca » sau « Dreptatea » piesa lui Gorki apàrea lipsità de calità^i scenice, brutalà. Iar criticul estetizant Eugen Lovinescu refuza Azilului de noapte calitatea de dramà: « nu e nici o ac^iune, nici strinsà, nici slobodà. . . nici una cu desàvirfire, e o infirare de scene pitorefti. . . drama a ràmas deci a^ipità ca o scinteie ìntr-o cremene. . . Gorki e prea pu(,in dramaturg pentru a o fi putut scoate luminoasà»8. Toto-datà E. Lovinescu, farà a contesta realismul piesei, incerca sà-l prezinte ca naturalism, ca o zugràvire brutalà a aspectelor intunecate, urite, primitive ale vie^ii fi, in numele acestui caracter « neestetic » al obiectului
     1	Ziarul « Rampa nouà ilustratà * in nr. din 8 sept. 1905, p. 2, nota cà piesa « are o carierà stràlucità. Refeta de duminecà seara — a patra representare — a fost de peste 2.600 lei » iar « Cortina « adàuga cà .. .piesa lui GORKI a prins fi promite sà facà serie » (1915, 7 sept., p. 5).
     *	«Seara», 1915, 2 sept., p. 2.
8 N. DAVIDESCU, Cronica teatralà, « Noua Revistà Rominà », 1915, nr. 13, p. 181-182.
      4	« Cortina », 1915, 7 sept., p. 3.
     6 « Ac^iunea », citat dupà «Rampa», 1915, 4 sept., p. 2.
     6	L. REBREANU, Cronica teatralà, « Fàt-Frumos », 1915, nr. 3, p. 12.
    7	VICTOR EFTIMIU, insemnàri «Rampa», 1915, 5 sept., p. 1.
*	E. LOVINESCU, Cronica dramaticà, « Flacàra », 1915, 12 sept., p. 515—516.
301