matematice etc.). Prin continuarea acestei tendinee se va ajunge la crearea unei «limbi internazionale ajutàtoare » (« etnoMo¿ame/ibHb:ü MeMcòynapodHuù R3biK.fi ) a.
     Inventarierea §i clasificarea cuvintelor cu sensuri comune in toate limbile constituie astfel, problema de bazà a semasiologiei.
     Problema polisemiei In practica traducerilor automate, demarcala ìntre sensurile indispensabile §i cele neesenfiale, problema conversici (prin procedeul derivàrii prin paradigma) sìnt expuse fàrà sà se contribuie la o rezolvare a lor definitiva. In consecintà, crearea tehnicii de elaborare a unei limbi internazionale ajutàtoare ramine ìncà o problema nesolu-fionatà. Càutarile in aceastà direc^ie continua.
     Socotim deosebit. de interesant confinutul capitolului al III-lea, care poartà titlul « Despre únele tipuri de semnifica^ii lingvistice » (« O iteKomopux munax H3biKoebtx 3naue-
HUÜ » ) 2.
      Autorul, R. I. Melciuk, propune perfectionarea terminologiei lingvistice §i delimitarea precisa intre semnifica|ia lexicalà, cea morfologica §i cea sintáctica a cuvintelor.
     Termenul « gramaticà », pe linga sensul lui uzual, tradicional, capata in aceastà teorie un nou sens, suprapus. Astfel, « gramatica » ocupa un loc intermediar ìntre lexic $i sintaxà. Exprimarea ei poate fi: obligatorie, morfologica, inclusa in cuvìnt §i nemorfologica, depà^ind limitele cuvìntului.
      Conform teoriei emise in lucrare, prin opozij,ie Ìntre tipurile de exprimare ?i tipurile de semnifica^ie ale cuvintelor, toate faptele de limba se pot clasifica in opt grupe distincte, creindu-se, astfel, un sistem al terminologiei lingvistice exacte, adecvatà metodelor folosite in practica traducerilor automate.
      Delimitàrile sensurilor si definibile terminologice adecvate sint date de autor, cu specificarea expresa cà eie nu sint definitive, ci reprezintà doar o ¡ncercare pentru crearea unui nou sistem terminologie, farà de care aplicarea metodelor exacte la studiul limbii este foarte dificilà, iar uneori de-a dreptul imposibilà. Se subliniazà, totodatà, necesitatea terminologiei exacte pentru absolut toate domeniile lingvisticii §i, in deosebi, pentru traducerea autómata.
     Folosirea metodelor matematice in cercetarea lingvisticà are obiective practice foarte variate.
     Unui §i cel mai iniportant din tre scopurile folosirii metodelor exacte in lingvisticà este ob^inerea « preemei » in efectuarea traducerilor automate.
     Cu aceastà temà se ocupà ìntreg capitolili al IV-lea redactat tot de I. A. Melciuk purtind titlul « Traducerea automatà ?i lingvisticà * («MatuUHHuù nepeeoà u AUHltucmuKa»),3
     « Descrierea * faptelor de limbà, formulate ca reguli incorporate In modele matematice formale, precise, mecanízate ¡n sisteme electronice cu reac(,ii logice, reprezintà ceea ce se cheamà « algoritmele macinìi de tradus ». Elaborarea algoritmelor se bazeazà pe o experienjà ìndelungatà. Autorul acestui capítol subliniazà c,à traducerea mecanizatà constituie pentru lingvisticà o bazà experimentalà prefioasà. In procesul traducerii automate descrierea faptelor de limbà se verifica §i se precizeazà, contribuind la perfectionarea metodìcii des-crierii lingvistice. Speciali?tii in domeniul traducerii automate folosesc la rindul lor datele descricrii lingvistice. Iatà de ce ?i lingvisticà, in generai, §i traducerea automatà, in spefà, se pot dezvolta cu succes numai cu condita unui permanent schimb de experien^à, folosind reciproc rezultatele obfinute. Deocarndatà, ìnsà, lucràrile traducerii automate continua sà fie desprinse de problemele lingvisticii teoretice. Mai precis, lingvisticà le recu-noa$te de drept, dar le ignoreazà de fapt, eie fiind tratate mai departe ca probleme de strida specialitate.
     Autorul subliniazà, $i pe burnì dreptate, cà traducerea automatà nu constituie un anumit domeniu al lingvisticii, adicà un domeniu special (cum este, de exemplu, indoeuropeistica, semitologia etc.), ci se extinde asupra tuturor domeniilor limbii fàrà sà prejudicieze unitàri §tiin^,ifice a lingvisticii ca atare.
     Expunerea de fajà se limiteazà doar la douà procedee principale in materie de traducere automatà, practícate in stadiul actual al experienfelor (in literatura de peste hotare aceste procedee poartà, uneori, denumirea de: 1) procedeul 95% ?i 2) procedeul 100%).
     Primul procedeu urmare^te traducerea masivà a textelor tehnice, cu o minimà cheltuialà de timp §i de mijloace ?i nu se preocupà de structura propriu-zisà a limbii.
     Al doilea procedeu pune pe primul pian problema studiului legita^ilor generale ale structurii limbii din care se traduce. Acest procedeu prezintà Ínteres pentru dezvoltarea lingvisticii teoretice, chiar dacà este mai putin folositor sub raportul realizàrilor practice ale traducerii.
       1	Pag. 25 §i urm.
       *	Pag. 33 ?i urm.
       *	Pag. 40 ?i urm.
518