criticabilà deci, dar atunci a fost prezentà, in mod explicabil, in opera multor scriitori, mai ales la acei care nu participaserà dinlàuntru la ac^iunea revolucionará, ci o urmàreau ca martori dinafara. Lor ea le aparea — din aceastà cauzà — doar ca o dezlàntuire de for|,e populare. Trebuie amintit cà viziunea aceasta a fost combàtutà incà in deceniul de care ne ocupam de acei scriitori care au fàcut drumul invers nu de la literatura in spre revolutie, ci de la revolutie in spre literatura. Scriitori ca Furmanov, ¡jíolohov, Fadeev si altii au luat atitudine in presa impotriva desconsideràrii « factorului constient » in revolutie, iar povestirea lui Fadeev « Impotriva curentului » poate fi consideratà in acest sens ca programaticà. Autorul « demonstreazà » cà un pumn de citiva luptàtori concienti reprezintà uneori o for^à mai mare decit o masa dezlàn-^uità care nu stie ce vrea. Aceeasi concluzie se degajà si din romanul lui Furmanov « Rebeliunea ». Polemica intre « stihiinici » (acei care evidentiau doar stihia, forta elementara a masei) §i partizanii « factorului constient » nu s-a soldat cu vreo concluzie « definitiva », dar a fost de mare folos pentru làmurirea unor probleme specifice privind reflectarea in literatura a unei epoci revolucionare, contribuind in acest fel la adunarea de material pentru cristali-zarea metodei de creatie realist-socialiste. Opera lui $olohov, de pildà, mai ales grandioasa epopee « Donul linistit » nu mai e viciatà de nici o unilateralitate, ci reprezintà un tablou veridic, in care §i maselor si « factorului constient » li se rezervà locul cuvenit. Dar pentru in^elegerea problemei care ne preocupà trebuie subliniat totusi cà aproximativ pinà la mijlocul deceniului 1920—1930^ reprezentarea revolutiei ca o stihie dezlàntuità predomina. La Lavre-niov revoluta e vintul care permite omului sà tràiascà viata din plin, sà respire din to^i plàminii. Cind dupà rànire, Guleavin e declarat invalid, si i se incredin^eazà munca de conducere in sistemul economic al unui judet, el simte-cà se usucà sufleteste. Pinà la urmà face ce face si se inapoiazà pe front, unde cade eroic ca un vultur. La Lavreniov revolutia e vintul, la Artiom Vesiolii e o mare ràscolità, titlul romanului sàu fiind in acelasi timp simbolic si crud, ostentativ: « Rusia scàldatà in singe ». Vijelia e si decorul in care se petrec& actiunea in celebrul poem al lui Alexandr Blok « Cei doisprezece ». Poemul e caracteristic §i pentru predilectia manifestà a acelor timpuri pentru folo-sirea simbolurilor. Se spune citeodatà cà abundenta simbolurilor in aceastà grandioasa produc^ie artisticà e o reminiscentà simbolistà. De fapt, lucrurile nu stau de loc asa. In « Cei doisprezece » nu se mai gàseste nici un dram de simbolism, poate doar o anumità cantabilitate, un joc al ritmurilor care intàreste prin sugestii auditive continutul. Incoio, simbolurile sint de o claritate cris-talinà. « Cei doisprezece » e o operà característica pentru intreaga miscare literarà din anii ràzboiului civil. Blok a fost intr-adevàr simbolist in prima peri-oadà a creatiei sale, dar atunci poezia sa era populatà de simboluri tainice, cetoase, de o lume compusà din doamne necunoscute si duhuri, simboli-zind fiecare printr-un adjectiv cite o laturà a sufletului misterios, pe care poetul incerca zadarnic sà-1 pàtrund. De aceastà predilectie pentru imagini misterioase Blok s-a desbàrat cu mult inainte de revolutie ; si ciclul « lambii »,. si « Gràdina privighetorilor », ràminind populate de simboluri, nu mai sint simboliste. Poetul minuieste simbolurile pentru a-si afirma punctul de vedere asupra unor probleme ale contemporaneità|.ii. « Gràdina privighetorilor » e o polemicà cu partizanii « artei pentru artà ». Blok parca-si previne confratii: omenirea cere poetilor s-o ajute sà se làmureascà in noianul evenimentelor complicate pe care le tràieste (poemul a fost scris in anii primului ràzboit
238