poeji reprezentativi ca Hristo Botev, Ivan Vazov, Pencio Slaveikov, Peiu Javorov, Nikolai Liliev, Dimcio Debeleanov, Hristo Smirnenski çi Elisabeta Bagreana. (Structura poeziei lor este analizatâ de M. Ianakiev la p. 138—215).
     In tratarea tuturor problemelor legate de versificare autorul vine cu puñete de vedere noi, ceea ce màreçte valoarea càr^ii. Nu gàsim însà totdeauna justificatà folosirea unei terminologii particulare, prea complicate, pretenfioase, mai ales acolo unde ea nu spune nimic deosebit. Ne întrebàm dacá era nevoie ca semnalul izolat (cuvintul) !n procesul eomunicàrii orale sà fie denumit jema < gr. 97]|xí « vorbesc » (v. p. 28—42).
      Pe de altà parte, avem impresia cà lucrarea este uneori eclecticá. Autorul încearcâ sà aplice aici diferite nojiuni elaborate nu numai în cadrul teoriei informajiei, ci çi în acela al curentelor structuraliste, fàrâ sà-çi defineascà însà ìn mod clar pozijja.
      O calitate demnà de relevât o reprezintà utilizarea, ìntemeiatà, a datelor furnizate de teoria literaturii çi lingvistica generalà, !n màsura ìn care aceste discipline vin ìn contact. In ceea ce priveçte datele lingvisticii, M. Ianakiev se do vedente bine documentât in cuceririlc mai noi, otyinute mai cu seamà datorità aplicàrii teoriei informa^ei.
      Putem spune cà prezenta monografie ini^iazà o etapà nouà in cercetarea problemelor de versificale bulgarà. ActuaJitatea cercetàrilor de acest gen rezultà si din faptul cà pro-blemele de versificale ocupà un loc de seamà in tematica celui de-al V-lea Congres International al Slaviçtilor. Intre áltele, sìnt prevàzute comunicàri axate pe aspectul istorie, comparativ-istorie çi tipologie al versifica^ei slave : originea versului slav, influenza reciproeà ìntre versul popular çi cult in istoria literaturilor slave, raportul dintre versificale çi parti-cularità^ile prosodice ale limbilor slave, problema ritmului, istoria çi analiza comparativa a rimelor etc.1 O contribuée valoroasà la elucidarea uneia dintre aceste probleme o constituie çi monografia de fafà a lui M. Ianakiev.
A. VRAC1U
   EUFROSINA DVOICENKO MARKOVA, Prima versiune ruseascà din opera lui C. Negruzzi («Cultura Moldova», 1961, nr. 53, p. 4).
      Revista «Cultura Moldovei », 1961, Nr. 53, p. 4, care apare la Chiçinàu, publicà o foarte interesantà informale literarà despre cunoscuta nuvelà istoricà a lui Costache Negruzzi, Alexand.ru Làpufneanu. Nota se intituleazà : Prima versiune ruseascà din opera lui C. Negruzzi çi e semnatà de Eufrosina Dvoicenko-Markova, cercetàtoare la Institutul de literaturà universalà din Moscova çi o bunà cunoscàtoare a rela(iilor istorice çi literare romìno-ruse. Pìnà acum, s-a crezut cà prima tàlmàcire in limba rusà a aeestei nuvele s-a fàcut in 1922 (vezi I. Osadcenko, Prezenfa lui Costache Negruzzi In presa rusà din see. al XIX-lea, in « Limba çi literatura moldoveneascà * 1958, 2, p. 13), ìnsà autoarea a descoperit cà faptul acesta s-a petrecut cu mult mai ìnainte çi anume in 1859.
      La aceastà datà, Boleslav Hasdeu, unchiul lui Bogdan P. Hasdeu, a transpus in limba rusà nuvela lui Negruzzi. Ea se intituleazà: Aleksandr Lopuçnean (1564—1569) çi a fost publicatà ìn « CeiweiiHbiii Kpyr» Petersburg, 1859, 8, p. 149—172. Versiunea rusà e, de fapt, o prelucrare a celei romîneçti, ìnsà cu toate acestea Boleslav Hasdeu n-a gàsit de cuviin|à sà menjioneze nimic despre existera numelui lui Costache Negruzzi. Cred ìnsà cà autoarea trebuia sà tragà o concluzie din acest fapt.
TR. I.-N1ÇCOV
35*
        1 Vezi tematica congresului, In Rsl., VI, 1962, p. 307—311.