mu» erA¿ Xoi|iété ti\'k k’KìW'kcthth k k npJKHTtrtCTK.i KdiiM... In versiunea romi-neascà (ms. 109): « lata fe¡ii mei si ale§ii lui dumnezeu §i un$ii lui... cind veti vrea sa pune^i boieri nu sa cade sà càutati cà ce va vor fi rudenii etc.». Nicàieri in Invàtàturi Neagoe nu nume§te pe alti domni si urma§i ai sai, pe care-i are mereu in vedere, « fetii mei » ci fratii mei, sau, la singular « iubitul meu frate ». lnsu§i titlul acestui cuvint, care se deosebe§te de toàte celelalte, ne arata cà expresia fe¡ii se adreseazà « coconilor » lui Neagoe.
     Dar si cuvintul anterior, cel despre cinstirea boierilor, are un titlu care pare sà fi fost la fel cu al acestuia: Alta invà\àturà iarà a lui Neagoe Voevod càtre iubitul sàu cocon si catre alti domni, cum §i in ce chip vor cinsti pe boieri §i pre slugile lor care vor sluji cu dreptate. Din nefericire, nu ni s-a pàstrat nici un fragment in versiunea slavà, dar judecind dupà modul cum Incepe capitolul respectiv, sintem in drept sà credem cà forma initialà va fi fost tot càtre coconii (la plural) §i nu càtre cocon : « Venivi la mine fe¡ii miei venivi §i va apropiati càtre sfatul mieu cel bun si sà ascultati sfatul care vi-l voi da intii. Intii sà aibi credinta, dragoste... ». « lar smerenie incà sà ave(i. Cà de ve^i fi smeriti, dumnezeu và va invàta iar de ve|i fi blinzi dumnezeu va trimite mila sa de va fi cu voi. Cà eu fe¡ii mei am o gràdinà... etc.» (ms. 109).
    Copistul sau traducàtorul a folosit cind pluralul cind singularul, neinfe-legind de ce se vorbe§te la plural cind pe titlul cuvintului ce precede era pomenit doar Teodosie.
    Un argument ni se pare hotàritor in sprijinul ipotezei noastre: imediat ce in text nu mai este « fetii miei » ci fàtui meu, imediat ce nu mai gàsim nici un indiciu, cit de màrunt, cà domnul se adreseazà la doi fii, adresarea fàcindu-se la plural numai cind sint invocati si « fratii sài » — domnii urmàtori, atunci si in titlul capitolelor respective apare, invariabil, numele lui Teodosie.
    Concluzia ni se pare a fi una singurà: cele douà cuvinte, despre cinstirea boierilor (cu alegoria gràdinii) si despre alegerea dregàtorilor, au fost scrise pe vremea cind Petru incà tràia §i eie reprezintà primele capitole din Invàtàturi care au fost redactate. Celelalte au fost scrise dupà moartea lui Petru si au totdeauna in titlu numele lui Teodosie.
    Dar Rugàciunea? Rugàciunea nu este epilogul Invà\àturilor, ci ea este prima formà in care s-a realizat dorin^a lui Neagoe de a-§i consemna experien¡a, §i a da invàtàturi copiilor, urmasilor si boierilor sài. Este o operà literarà aparte, alcàtuità inaintea lnvà\àturilor si apartinind genului, amplu explicat de Russo, al etopeei1.
    Vladimir Monomahul si-a consemnat Invàtàturile ìntr-o formà literarà originalà: povesteste cà pe cind umbla cu sania i-a venit in minte unele ginduri pe care vrea sà le comunice urmasilor sài. Fireste cà n-a scris in sanie, dar plimbarea cu sania i-a oferit cadrul, fundalul pe care §i-a desfàsurat invàtà-turile 2. Alti autori au turnat materialul in tiparul literar al utopiilor. Ivan Peresvetov le-a prezentat ca sfaturi auzite din gura lui Petru Rares 3. Machiavelli, in epoca condotierilor §i « principilor » a creat un tip de principe ideal, inzestrat cu calitàtile, reale sau dorite de el, ale tuturor condotierilor si princi-
     1	D. RUSSO, Studii istorice greco-romine, tom. I, p. 209—211.
     2	Vezi traducerea romineasca la G. Popa-Lisseanu, Izvoarele istoriei rominilor, vol. VII, p. 204.
     3	ST. CIOBANU, Domnitorul Moldovei Petru, Rare$ in literatura rusa veche, «Revista IstoricS, Romina», XIV, 1944 p. 315—332, §i P. P. PANAITESGU, recenzie la A. A. Zimin,
H.	C. hepeceemoe u eeo coepeMeunuKu, in « Studii », XV, 1962 p. 212—217.
24*
371