la càpàtiiul sàu in ceasul morfii, desi in « Viafa lui Nifon », opera sigur contem-poranà lui Neagoe si scrisà sub supravegherea sa, Doamna Despina este pusà la loc de cinste 1. Aceastà atitudine stranie fata de sotia sa nu este explicabilà dacá autorul a fost Neagoe. Completind rafionamentul lui Russo, P. P. Panai-tescu o explicà prin faptul cà falsificatomi nu stia cind a murit Despina §i o credea moartà inaintea lui Neagoe, ceea ce contrazice adevàrul istorie 2.
     Acelafi « Pseudo-Neagoe » mai imagineazà o reinhumare a oaselor Neagài, marna lui Neagoe §i compune o orarie funebrà inchipuità, de felul etopeelor antice §i bizantine, in care St. Romanski 3 si N. Iorga 4 au crezut cà gàsesc dovezi sigure in sprijinul autenticità^», dar care, in realitate, pluteste in vag, nu concine nimic substancial sub aspectul informatici istorice, iar pasajul cel mai patetic §i, dupà Iorga, cel mai sincer — pasajul in care este plinsà moartea lui Petru — se dovede§te a fi un plagiat dupà o omilie a lui loan Hrisostom 5.
     Este adevàrat cà se pot gàsi unele date privind familia si viafa intimà a lui Neagoe Basarab, eum remarca St. Romanski si N. Iorga, dar acestea nu constituie un argument pentru autenticitate §i nu trebuie explícate prin contemporaneitatea autorului cu domnul in al càrui nume vorbeste, ci prin lectura Viefii lui Nifon §i a inscriptiilor de pe lespezile funerare de la Arges, prin contemplarea cunoscutei fresce in care Neagoe apare inconjurat de familia sa si prin utilizarea stirilor transmise prin traditie de càlugàrii minàstirii Arge§, intre care se numàra §i autorul Invàtàturilor 6.
     VII.	Automi Invàtàturilor se dovede§te un càlugàr tràind departe de curtea domneascà. E1 nu are nici o idee despre uzantele cancelariei domnesti, crezind cà pecetea domneascà se pune si pe cèrti de felul celei scrise de dinsul §i nu numai pe hrisoave. Fiindcà nu are pecete, invocà o scuzà stingace de naturà teologicé, tràdindu-se astfel o daté mai mult7.
     VIII.	Invàtéturile sint un exerci^iu literar: chiar atunci cind Teodosie nu mai era de mult intre vii, in manuscrisul rominesc 3488 i se da in continuare sfaturi de cétre un prelucrétor din secolul al XVIII-lea8.
    IX.	Dupé P. P. Panaitescu, un ultim argument ce poate fi dedus din scrierile lui Russo, este urmétorul: « Invétàtura aceasta (Scrisoarea cétre oasele maicii sale), precum si áltele, cele mai multe din scrierea atribuité lui Neagoe Vodé, constituie in mare parte un mozaic de pasaje extrase din diferite manuscrise slave bisericesti. Un domn in starea culturalé din sec. XVI nu era un erudit in limba slavonà si in lucràri teologice. Dimpotrivà, un cleric careni petrecea viata copiind manuscrise si stia pe dinafaré pasajele, ca sé le poaté aseza la locul cuvenit in mozaic, e singurul indicat pentru o asemenea lucrare »9.
     1	Studii istorice greco-romlne, voi. I, p. 213, nota 1.
     2	P. P. PANAITESCU, Autenticitatea Invàtàturilor. . ., p. 735.
    3	ST. ROMANSKI, Mahnreden..., p. 193.
      4	N. IORGA, Istoria literaturii romine. Introducere sintetica, p. 57.
     6	D. RUSSO, Scrisoarea lui Neagoe càtre oasele mamei sale Neaga si. fii sài Petru fi Ioan fi fiica sa Anghelina, in Studii istorice greco-romine, tom. I, p. 211 — 226. Pentru proeedeele sale polemice vezi fi observa(ia lui I. C. Chitimia in Considerata in jurul Invàtàturilor lui Neagoe Basar ab, p. 322.
      6	Studii si critice, p. 4—5.
     7	Studii istorice greco-romine, tom. II, p. 54, nota 1. Vezi si P. P. PANAITESCU, lnvàtàturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticitàlii, p. 34—35 fi 37.
8	Critica textelor fi tehnica edihilor, in Studii istorice greco-romine, tom. II, p. 562.
     9	P. P. PANAITESCU, Autenticitatea Invàtàturilor..., p. 736. fi D. RUSSO Studii istorice greco-romine, voi. I, p. 220, nota 2.
348