jumàtate, poate nu totdeauna cu in^elegerea compietà a fenomenelor, i§i aveau totu^i importanza. A$a a procedat de pildá, ziarul « Opinia », caracterizind piesa ca « o tolbà de ságe^i aruncate cu Indeminare ímpotriva tuturor « facto-rilor responsabili », recte a societàri Intregi » 1.
     Orientarea tot mai vàdità spre fascism a politicii oficíale romine§ti In anii ce au urmat, vràjmà§ia cercurilor guvernante burghezo-moijiere§ti fatà de literatura inaintatà, realistà, au ridicat piedici in fa^a popularizàrii drama-turgiei ruse. Creabile dramatice ale scriitorilor ru§i sint treptat eliminate din repertoriul teatrelor nazionale, cele mai direct dependente de oficialitate. Piesa ce pare sà fi suferit cea dintii consecin^ele acestei politici de ostilitate, de prohibiré chiar, a fost Azilul de noapte. Drama lui Gorki inceteazà sà mai fie prezentà pe scena Teatrului National din Bucure§ti, ca §i a celui din Ia$i sau Cluj. O reapari^ie a ei pe aceste scene o vom gàsi deabia dupà hotarul pe care 1-a reprezenatat 1944 In istoria §i cultura poporului nostru. Chiar §i companiile particulare s-au ferit sà apeleze la aceastà piesà cu mesaj umanist §i spirit protestatar atit de puternic, care putea oferi prilej publicului sà medi-teze la nedreptà^ile sociale, viguros criticate in dramà, deloc stràine de reali-tà^ile romíne§ti de atunci. Excepte a fàcut-o teatrul companiei Bulandra, care, promovind in genere un repertoriu de valoare artisticà superioarà, cu caracter progresist, a recurs nu o datà In anii dintre cele douà ràzboaie mondiale la operele dramatice rasenti. Dar, cu toate traditile acestui teatru, cu ocazia prezentàrii Azilului de noapte in stagiunea 1938/1939, conditile istorico-politice ale momentului respectiv s-au fàcut simóte. Comentind prenderà, Mihail Sebastian sublima in paginile « Vietii Romine§ti »: « Azilul de noapte este o piesà revolucionará, din care teatrul a fàcut un spectacol confortabil ». Dramaturgul nostru nu s-a mul|umit sà constate atenuarea rezonan^ei revolucionare a dramei, ci a càutat s-o explice §i sà analizeze faptul. Subliniind posibilitatea ce o are teatrul «de a amortiza loviturile pericu-loase, schimbíndu-le directa §i de a nu ràspunde intrebàrilor grave, prefàcin-du-se cà nu le aude. . . », Mihail Sebastian aducea un exemplu interesant §i pentru vremea aceea, ìndràzneC: «Piesele lui Schiller se mai joacà §i astàzi in Germania hitleristà, de§i nu este vers in Wilhelm Teli, in Ho^ii, in Fecioara din Orleans care sà nu cheme la liberiate §i sà nu blesteme tiranía ». Decorai, montarea, tehnica, interpretarea pot deveni mijloace de accentuare a ideii piesei, dar §i de escamotare, camuflare a ei. Pe acest din urmà drum s-a mers in realizarea scenicà a Azilului de noapte, « dramà de revoltà socialà », prezentatà ca un spectacol placid. « Nici màcar n-a fost nevoie sà se opereze tàieturi in text, sà se atenueze anumite replici prea amare. . . Roluri, decoruri, interpretare, regie — iatà ce devine in teatru o operà de violenta Azilului. Astfel imblinzità, ea poate ràmine fàrà supàrare in repertoriul permanent al tuturor scenelor din lume »2 — conchidea Mihail Sebastian.
     Experien^a fàcutà de teatral Bulandra era concludentà pentru « destinul» ce-1 putea avea drama lui Maxim Gorki in conditile de dominare a reacCiunii in via^a politica §i culturalà.
     1	«Opinia», 1931, 30 oct.., p. 1 — 2.
     2	MIHAIL SEBASTIAN, Azilul de noapte * Via^a Romineaseà », 1939, nr.l.ian., p. 140—141 .
306