Dupà cum se çtie, limba letona face parte, impreunS cu lituaniana fi vechea prusianà, din familia de limbi indo-europene. Primele monumente scrise in aceastà limbà dateazà din secolul al XVL-lea (anul 1585). Pentru perioada precedentà cel mai important document il constituie creala populará, cìntecele (renumitele damas), tot afa de bógate ca çi la lituanieni.
      Limba letonà s-a format pe baza dialectelor a trei triburi baltice : letgal (lìngà Valmiera çi Cësis, partea de nord a R.S.S. Letone), zemgal (ìn jurul località^ilor Jelgava fi Dobele, partea centrala a Letoniei) fi curon (curlandez) (la vest de dialectul zemgal)1. Ulterior letona se extinde fi pe alte teritorii : livon fi, parcial, estic (aesti). In feudalism apar dialecte noi. Particularitájile vechilor graiuri s-au conservât, totufi, pinà ìn zilele noastre in diferite ramificatii teritoriale ale limbii letone contemporane.
      Cea mai apropiatà de limba letonà literarà actúala este vorbirea populafiei din ìmpre-jurimile orafelor Valmiera fi Cësis, adicà de pe fostul teritoriu latgal. Destul de asemànà-toare cu limba literarà este fi vorbirea letonilor de pe lìngà Jelgava fi Dobele, adicà pe teritoriul vechilor zemgali. In schimb, graiul vorbit in Kur/.eme (Kurlandia de vest), pe teritoriul vechilor kurSi (kursi) (v. r. Kbpcb) diferà radicai de limba literarà.
      Limba letonà literarà s-a constituit pe baza dialectului vorbit in Mazsalaca fi Ergerne (la nord, in Vidzeme) 2 care trece apoi prin Valmiera, Cèsis, Dobele, Jelgava fi atinge granila cu R.S.S. Lituanianà.
      Primele càr^i tipàrite in letonà sìnt traduceri cu caracter religios. Eie au fost. ìn tocmite de pastorii germani care cunofteau superficial limba letonà. Pentru perioada 1585 —1680 putem menziona doar numele unui singur poet talentat — Kr. Firekers. Literatura laicà ìncepe mai tîrziu, odatà cu G. F. Stenders (1714—1796), care a alcàtuit fi o gramaticà a limbii letone (Lettische Gromma!ik, ed. I, 1761; ed. a 11-a, mai bogatà, a apàrut In 1782, la Mitau).
     Adevàrata dezvoltare a limbii letone literare ìncepe ìnsà pe la mijlocul secolului al XlX-Iea, cìnd apar scriitori chiar din rìndul letonilor: Alis Kronvalds (1837 — 1875) fi poetul Auseklis (numele adevàrat Mikelis Krogzemis, 1850—1879). Cea mai mare ¡rifiorire limba letonà o atinge ìnsà ìn scrierile lui Eduard Veidenbaums (1867 —1892) fi, mai ales, in opera poetului popular Janis Bainis (1865—1929). Scriitori ca Juris Alunans (1832 — 1864), KriSjdnis V aldemdrs (1825—1891), Kr. Barons (1835—1923), Kaspars Biezbàrdis (1806—1886) fi A. Kronvalds au contribuii, prin lupta lor ìnveifunatà, la curà^irea limbii letone literare de elementele de jargon, ca fi de barbarismele impuse de coloniza torii germani, care au asuprit in decurs de secóle poporul letón. Semnificativ este faptul cà to(i acefti scrii-tori de valoares-au inspirât ìndeosebi din comorile tezaurului folcloristic. Cintecele populare letone culese de Fricis Brivzemnieks (1847—1907) fi, mai ales, de KriSjdnis Barons au constituit un izvor nesecat de ìmbogàfire a limbii fi poeziei culte. Aceste traditi au fost apoi continuate fi dezvoltate de marele poet J. Rainis * care a perfecfionat fi a stabilii nórmele limbii letone literare contemporane, de scriitorul popular Andrejs Upits f.a.*.
     Mùsdienu latviefu literdrds valodas gramatika trateazà, dupà cum ne-o indicà ìnsufi titlul, fenomenele specifice limbii letone literare contemporane care, dupà cum am aràtat, s-a constituit pe la sfìrfitul secolului trecut. Vol. I cuprinde o descriere amplà a derivatici fi morfologiei, insolita de prezentarea principalelor problème fonetice. (Vol. ai 11-lea dezbate chestiunile referitoare la sintaxà).
      In stabilirea principiilor càlàuzitoare colectivul s-a folosit de numeroasele indicaci expuse ìn studiile acad. J. M. Endzelin, V. V. Vinogradov, B. A. Serebrennikov fi ale altor lingvifti sovietici.
      Autorii lucràrii fi-au concentrât atenea asupra structurii gramaticale a limbii letone contemporane, làsìnd la o parte faptele legate de originea fi evoluta sistemului ei fonetic
       1 I» legiturá cu s{IIf!iII1 graiurilor letonc, vezi articolul lui E. SMITE, Latviesu dialektologija un tas turpmdhie wzdevumi (Dialectología letoná ?i sarcinlle el vfitoare), Latvljas PSR Zlnatnu Akademija. Valodas un literaturas instituta Raksti vol. III, Editura Academiei de §tiinte a R.S S. Letone, Riga, 1954, p. 113—123.
       *	In privinta limbii letone din Vidzeme, vezi studiul lui .1. ENDZEL1N, Latviesu valoda Vidzeme, Latvijas PSR Zinatnu Akademija. Valodas un literaturas instituta Kaksti, vol. III, Editura Academiei de §tiinte a R.S.S. Letone, Riga, 1954, p. 125—136.
       *	Asupra contribuye! lui J. Rainis la formarea limbii letone literare contemporane, vezi studiul luí EVALDS SOKOLS, Raina ciña par latviesu literaras valodas altistibu (Lupta lui Kalnis pentru dezvol-tarea limbii letone literare), Latvijas PSR Zinatnu Akademija, Valodas un literaturas instituta Kaksti, vol. III. Editura Academiei de Stiinte a R.S.S. Letone, Riga, 1954, p. 203—227.
      *	Referitor la dezvoltarea literatura letone In a doua jumátate a socolului al XlX-lea, vezi JANIS NIEDRE, Latviesu literatura, vol. al Il-lea, Editura letoná de Stat, Riga, 1953, Cf. si OnepK ucmopuu AamuuicKoü coeemcKoü Aumepamypbi, Editura letona de Stat, Riga, 1957, p. 7 —82. In legatura cu rolul lui A. Upit in dezvoltarea limbii letone literare, vezi articolul lui J. UPITIS, Andreja Upisa ciña par latviesu lileraro valodu, •Karogs», 1952, nr. 5, p. 498—505.
52 L