literarà nu a dezvoltat si forma orala, iar odatà cu trecerea anilor s-a transformat intr-o limbà moartà.
    Crearea formei dezvoltate orale, iar ca rezultat al acestui fenomen, formarea limbii literare ca sistem lingvistic, viu si unitar, ramificat sti-listic, este, poate, cea mai característica lege interna din cea de a doua perioadà.
    Se produc schimbàri fundaméntale si in sistemul limbii vorbite de intregul popor. Una din aceste schimbàri se referà la dialectele teritoriale. Se intensificà procesul disparirei si contopirii lor in sistemul limbii nazionale literare. Din forma de bazà a existen^ei limbii intregului popor, ele se transformé treptat intr-o formà oralà, intr-un stil vorbit, supunindu-se ac{,iunii de nivelare efec-tuatà de limba literarà si de legile ei generale — normare, cizelare literarà etc.
    0	importante deosebità pentru dezvoltarea limbii o au contradic^iile care apar in insà§i limba literarà ca sistem viu (de exemplu, intre forma ei scrisà si cea oralà, intre ortografie si ortoepie s.a.m.d.) §i nu contradic^iile care apar intre diferitele forme ale limbii intregului popor.
     De fapt, adevàratul purtàtor al schimbàrilor concrete §i generai lingvistice nu mai sint dialectele, o categorie pe cale de disparitie, ci limba literarà. Ea dà si continutul nou, schimbat din punct de vedere istorie, al notiunii de limbà nationalà. Limba literarà ¡-¡i limba nationalà ajung sà coincidà din ce in ce mai mult.
    « Identitatea dintre limba literarà si limba nationalà — serie acad. Iorgu Iordan — se va realiza numai cu vremea, pe màsurà ce instructiunea si cultura, a càror purtàtoare este mai ales (teoretic vorbind putem spune numai) limba literarà, se va ràspindi in másele populare si va avea intre áltele, drept rezultat inlàturarea deosebirilor existente incà, chiar in orinduirea socialistà (inainte de trecerea in comunism), intre limba literarà si limba vorbità sub toate aspectele ei »1.
    Tinind seama de acest fapt, cizelarea si desàvir§irea limbii literare, ca sistem unic nacional lingvistic, devine o lege caracteristicà internà in epoca actualà. Strins legat de actiunea acestei legi este interesul — stiintific si social— fa|à de problemele culturii limbii.
    Aici trebuie men|,ionat faptul, cà problema legilor lingvistice ale limbii literare nu este incà suficient clarificatà din punct de vedere teoretic. A. A. §ahmatov, de exemplu, era inclinat sà caute cauzele schimbàrilor interne in afara limbii literare — in dialecte. « Schimbàrile din componenda internà a limbii literare — scria el — se datoresc influenti dialectelor care o inconjoarà: in schimbàrile ei nu se observa o legàturà organicà si o succesiune consecventà. Preponderenta uneia sau aitei influente poate schimba cu desàvir^ire caracterul limbii, indreptind-o pe drumuri cu totul noi »2.
    R. I. Avanesov este de pàrere, cà limba literarà nu se distinge printr-o dezvoltare naturalà. « Limba literarà — serie el — este lipsità, dacá se poate spune asa, de naturaletea dezvoltàrii, caracteristicà vorbirii populare, deoarece ea este o limbà cizelatà si intr-o oarecare màsurà traditionalà » 3. Spre deose-
      1	« Limba romina », Nr. 6, III, 1954, p. 56.
     2	A. A. fpAIIMATOV, Kypc ucmopuu pyccKoeo R3biKa. JlHTorpatJ). h3ìi. 2-e St. Pb., 1910—1911, partea I, p. 28. Citat dupà V. V. Vinogradov, op. cit.
     3	R. I. AVANESOV, O Hexomopbix eonpocax ucmopuu H3biKa, in AKadeMuxy B. B. BuHozpaòoey. CSopHUK cmameù, Moscova, 1956, p. 16 fi urm.
125