Soveja), aitele, folosind lucràri rusesti traduse in limba germana, imbogàfese sub aspectul biografíe cuno§tintele cititorilor romlni despre Tolstoi si relevá únele aspecte caracteristice ale creatiei lui (Tàslàuanu), iar studiul lui C. §àrcà-leanu contine multe elemente noi, inspirate parcial de lucràrile ideologului narodnicismului rus N. G. Mihailovski, de articolele lui V. Korolenko ?i ale unui alt critic rus, teoretician al literaturii decadente, Leon §estov.
    Coriceptia lui Soveja despre estetica tolstoiana este deslinatà, contra-dictorie §i total lipsità de originalitate. Necunoscind decit fragmentar clteva màrturii ale scriitorului despre arta, §i mai pufin despre literatura, necerce-tindu-i corespondenfa In care sìnt risipite aprecieri despre numerosi scriitori contemporani ru$i §i stràini, Soveja incearcà sà formuleze unele principii, insà nu reuseste sà fie convingàtor §i lunecà permanent spre secundar §i nesemnifi-cativ. El expune citeva consideraci despre tehnica romanului lui Tolstoi, incearcà sà detecteze nótele biografice (de exemplu in « Gazacii »), identi-ficindu-1 pe scriitor cu personajul centrai al acestei povestiri, Dimitri Olenin, subliniazà existenfa unor elemente « pesimiste » in operele « tirzielnice », pe care le explicà prin « sdruncinàrile societàtii contemporane, fàrà seamàn de bógate in crime publice-revolufionare »1. Garacterul reaccionar al pozifiei sale de clasà se relevà pregnant in special atunci cind vorbe§te despre evenimen-tele revolufionare din « Rusia tragicà a nihilismului »2. In tratarea altor pro-bleme transpare influenfa lui Duiliu Zamfirescu. Astfel, Soveja reia aserCiu-nile lui Zamfirescu referitoare la « pictura primitivilor », — deiji aici remarcà just cà abia datorità lui Tolstoi « Càranii intrà de-a binele in literaturà», pe cind aceia ai lui Balzac, Dickens sau Elliot sint « aproape ni§te burghezi », — la « aristocratismul » eroilor tolstoieni si « nobila discreCiune » si fineCe a scriitorului preocupat continuu de evitarea « grozàviilor vieCii », cu scopul de a nu jigni gusturile « aristocraCiei de talent » §i ca opera literarà sà ràmlnà « izvor de ve?nicà armonie pentru cei capabili de emoCiune esteticà »3.
    Aportul lui Soveja la elucidarea problemelor viziunii artistice tolstoiene este asadar minim. Afarà de observaCia valabilà referitoare la zugràvirea figurii Caranului autentic, de relevarea faptului cà sfera de reflectare a vieCii in literaturà a fost mult mai extinsà datorità romanelor lui Tolstoi, idee reluatà tot din studiul mai vechi al lui Duiliu Zamfirescu si expusà mult prea simplist, criticul scoate in evidenCà superioritatea incomparabilà, sub aspectul tematicii, §i valoarea artistica a creaCiei tolstoiene in comparale cu literatura decadentà occidentalà. In ceea ce prive§te insà conCinutul de idei §i caracterul protestatar impotriva strimbei orinduiri sociale, Soveja dà dovadà in articolul sàu de opacitate §i reacCionarism.
    Un modest «... prinos de admirare ...» pentru «... cea mai mare, cea mai interesantà §i cea mai originala figura a veacului al XIX-lea » il aduce Oct. C. Tàslàuanu, in conferinCa Cinutà in cadrul « AsociaCiunii » §i publi-catà in nr. 24 din 1908 al « Luceafàrului » (Sibiu). Trebuie sà menCionàm cà aceastà revistà nu s-a limitat doar la publicarea conferinCei redactorului sàu principal, ci a dat in acelasi numàr jubiliar si o recenzie la povestirea « Stàpin §i slugà », in traducerea fraCilor $araga din Ia§i — recenzie in care se remarcà indeosebi dragostea §i inCelegerea lui Tolstoi in zugràvirea Càrànimii — , §i
1	SOVEJA, Pàrerile lui Tolstoi despre artà in « Convorbiri literare » 1908, nr. 8, p. 168.
     2	Ibid., p. 162.
      3	Ibid., p. 174.
18	—c. li
273