intrege?te datele despre N. Ivanovié aràtate de Njegos §i ni-1 arata pe acela? Ivanovié in slujba lui Milo? Obrenovié (aflat in refugiu la Bucure?ti) intre 20 iulie 1839 — 3 august 1841, intii ca profesor al lui Mihail Obrenovic care deveni indata print al Serbieix, apoi ca secretar ?i translator al lui Milo?.
    Acest din urmà fapt arata cà N. Ivanovié se afla de mai mult timp in |ara noastrà §i invádase deja limba romineascà.
    Amànuntele cuprinse in actele noastre in legatura cu Mihail §i Milos Obrenovié la Bucure?ti, nu sint cunoscute istoriografiei sirbe.
    Pe unul din actele de mai jos, emise din cancelaría lui NjegoS, gàsim certificarea semnàturii lui de catre Jeremija Gagié, vicecónsul al Rusiei la Raguza, prieten cu Njegos2 ?i bun cunoscut al lui Ivan Vukotic3.
    Acest Jeremija Gagié a avut ?i el prilejul sa viziteze Jara Romineascà4. Dupà 1815, ca vicecónsul al Rusiei la Raguza, el a jucat un rol important in treburile din Balcani, mai cu seamà in afacerile politice ale Muntenegrului. J. Gagic il cuno?tea foarte bine pe Njegos5, a?a cà certificarea ce o dà el semnàturii acestuia din urmà constituie pentru noi o garantie in plus cà actul este originai §i cà provine direct din cancelaría lui Njegoi, ajuns prin impre-juràrile aràtate la Bucure?ti. In Muntenegru s-a gàsit doar conceptul certifi-catului din 27 decembrie 1832, ràmas printre ni?te file neinregistrate 6, incit nici nu se putea vedea rostul lui, fàrà celelalte acte pe care le dàm sau le men^ionám aici.
    Cele citeva date noi care se desprind din actele prezentate, interesind istoriografia muntenegreanà, sirbà ?i rominà, pune in luminà un aspect al rela^iilor romino-muntenegrene si imbogà^esc informatile noastre despre prezen^a unor personalità^ din sudul Dunàrii in Jara Romineascà, unde au làsat urme interesante in documéntele epocii.
      1	Imprejurárile cárora se datoreazá angajarea luí Ivanovié la Obrenovié sint urmá-toarele.
      In iunie 1839, Milo? Obrenovié abdicft de pe tronul Serbiei ?i fiind silit sá pará-seascá {ara, se adfiposteste in Bucure^ti, aducínd §i pe fiul sáu Mihail. Aici li dá ca profesor pe Nicola Ivanovié. Cum ínsá primul fiu al luí Milo§, Milan Obrenovié, ramas pe tron, a murit dupá 25 de zile, Mihail a fost numit domn §i spre sfír^itul lui august a plecat in Serbia. N. Ivanovié rámine ín slujba lui Milof mai departe ca secretar $i translator.
     In felul acesta aflám cine a fost educatorul lui Mihail, dupá acel Gheorghie Zarié «fost educator al prinfilor Milan $i Mihail», náscut la Arad, tráit citva timp ín fara Romineascá (Spomenik, VI, 1890, p. 96—97).
    2	Intre ei s-a purtat mult timp corespondent (3ctckh rjiacHHK VI, 1934 nr. 43—4, p. 5—6; nr. 47, p. 2 ; 3aniicH,, XXIII, 1940, p. 168—171; Hctophckh 3anncH, I, p. 69—86, 90, 337; II, p. 201, 205; III, p. 8—9, 15, 20 ?i urm.)
     3	Hctophckh 3anncH, XI, 1955, p. 159.
     4	In vara anului 1807, J. Gagié a fácut parte din delegaba sirbá venitá la Bucure^ti pentru a cere ajutor de la comandamentul o^tirii ruse. ín 1809, el a fost secretar al lui
Milenco Stoicovici, comandantul rásculatilor sirbi pe marginea Dunárii, care a avut ca secretar §i pe §tefan Zivkovié-Telemah, un alt cunoscátor al {árii noastre. Trecind in slujba ru^ilor, J. Gagié a fost numit ín 1815 vicecónsul la Raguza $i a rámas in acest post pina ín anuí 1856.
     6	P. Petrovié-NjegoS a pre^uit mult prietenia lui J. Gagié $i ajutorul diplomatic dat de el Muntenegrului. Pentru acest motiv el i-a consacrat douá poezii: « Mojemu prijaltelju G. Jeremiju Gagicu, Pozdrav 1-og maja» (<t Salut de 1 mai prielenului meu Jeremija Gagic ») §i « Cestilanje novoga Ijeta gospodinu Gagicu» (« Felicit ári dmnului Gagic de Anuí Nou» (Ambele in « Manje pjesme Vladike crnogorskoga . . . » p. 109—110,
111	— 112).
     8	Hctophckh 3anucH, XII, 1956, p. 312—313.
446