In anuí 1730 il aílám biv vel cápitan de Slatina, iar sub Grigore II Ghica, vornic de Cimpulung. ín cei 12 ani petrecuti in Rusia, Preda Drugánescu a slujit in armata rusá, fiind in preajma familiilor Cantacuzino §i Cantemir §i a cunoscut, probabil, si pe unii demnitari de la curtea rusa.
     Boierii si mitropolitul §tefan i-au dat scrisori nesemnate catre Constantin Cantacuzino 1, pe atunci colonel in armata rusá, ¡-si cátre Constantin Cantemir2), fiul lui Antioh-vodá, care reu^ise sa se strecoare in Rusia. In ambele scrisori erau invócate drepturile Cantacuzinilor §i Cantemire§¡tilor asupra tronurilor principatelor, iar Preda recomandat « ca unul ce este credin-cios ob§tei boierilor §i cu rivná pentru patria sa » si investit « cu puteri depline date de noi». In afará de acestea, marele logofát C. Dudescu (ginerele lui Antioh Cantemir), i-a incredintat scrisori cátre C. Cantacuzino3 si cátre cumnatii sai4, in care ii ruga sá actioneze « prin persoane de folos §i apropíate de prea luminata impáráteasá », ca « aceste douá ^ári, Moldova si a noastrá » sá fie desprinse de Imperiul otoman si primite sub obláduirea Rusiei. Copiii lui Dimitrie Cantemir si cei ai fratelui sáu názuiau, fire§te, ca unul din ei sá ocupe tronul Moldovei. Rázboiul deschidea cái neasteptate pentru implinirea acestei aspira^ii- Nu intimplátor María, fiica lui D. Cantemir, seria fratelui ei Antiob, in acele zile (29 iulie 1736): « Dorinta mea cea de cápetenie este de a avea cu d-voastrá o intílnire. Noi am tráit numai o jumátate din viata noastrá, §i de acum inainte ea depinde de voia si indurarea lui Dumnezeu. Poate noi vom vedea cindva patria noastrá de odinioará si ne vom trái in pace veacul, fiecare a§a cum va dori. Dar mié mi se pare cá acela care va deveni stápinitor al unei tari intregi, va trebui sá-§i ia asupra sa povara guvernárii. Á§a cá dacá d-voastrá veti fi socotiti sá deveniti printul mostenitor al ^árii noastre, veti fi nevoit sá vá luati rámas bun de la viata singuraticá de filozof»5. Constantin Cantacuzino visa sá se ridice pe tronul párintelui sáu si a plátit aceastá názuintá cu aproape patru decenii de inchisoare in temnitele austriace 6.
    E. §ulman remarcá, pe buná dreptate, cá boierii munteni supraapreciau influenta Cantemire§tilor si Cantacuzinilor in sferele diriguitoare ruse 7. Ni se pare insá neintemeiatá afirmaría sa categoricá cá ei s-ar fi dezinteresat de misiu-nea vornicului P. Drugánescu si « n-au luat cu nimic parte la implinirea ei»8.
     Preda Drugánescu a ajuns la Belaia Terkov spre sfir§itul lunii septembrie, dupa o cálátorie anevoioasá, in care « putin a lipsit» sá nu-§i piardá viata
—	dupá cum relateazá el insusi9.
    La 1 octombrie 1736, el a comunicat lui Constantin Cantacuzino, intr-o lungá scrisoare, rosturile misiunii sale.
    Pornind de la premiza desprinderii Tárii Rominesti din sistemul Impe-riului otoman ín urma rázboiului ruso-ture, boierii se agitau sá nu ajungá
      1	A.P.E.R., acela^i fond si dosar, f. 51—52.
      2	Ibidem, f. 50.
3	CöopHUK eoeHHo-ncmopti'iecKux .uamepuAoe, ebinycK XI, Petersburg, 1899, p. 208—209.
      4	A.P.E.R., acela§i fond $i dosar, f. 56—58.
     6 I. I. SIMKO, Hoebie damme k Suoipcußuu kh. Aumuoxa JJuMumpueeuna KaumeMupa u e¿o ö.iuoKaüuiux podcmeeuHUKoe, in « yKypnaJi MHHHCTepcTBa Hapofluoro UpocBcmeiiHíi », 1891, p. 275.
      6	N. IORGA, Studii de istorie fi de istorie literarä, in « Literatura §i arta rominä », IV, 1899, p. 18—28. C. Cantacuzino a stat inchis din anul 1744 $i pinä in 1781.
     7	E. ¡JULMAN, op. cit., p. 222.
      8	Ibidem.
      9	A.P.E.R., acelasi fond, dos. nr. 2, anul 1736—1737, f. 39—40.
21