terminatiuor, relevìnd faptul cà terminatile din slava veche, moftenind pe cele din slava comunà, corespund în bunà rnâsurâ celor indoeuropene cu unele ¡novali din perioada balto-slavà sau specific slave. Autorul face dese referiri la forme din limbiie slave moderne (uneori chiar la dialectele lirnbii sìrbocroate) cu precizàri referitoare la pàstrarea sau pier-derea anumitor terminati.
     Pronumele este prezentat in douà tipuri de declinare: 1) personale fi reflexive fi
2)	nepersonale iar acestea la rìndul lor sint grupate in : a) nepalatale fi b) palatale. In legàturà cu evoluta pronumelor in cadrul limbilor slave, J. Hainm afirmà cà cele personale n-au suferit schimbàri mari.
     Adjectivul. La expunerea adjectivului, autorul a {mut seama de característica princi-palà a existen tei celor douà forme : 1) simplà sau nedeterminatà fi 2 ) compusà sau determinata fi, din punct de vedere istorie, este de pàrere cà forma determinata s-a dezvoltat în perioada balto-slavà.
     Sub denumirea adjective verbale J. Hamm trateazà participiile (prezente fi trecute, active fi pasive), scoate în relief faptul cà, cu excepta participiilor formate in -li, -lo, -la, toate celelalte au forme nominale fi pronominale fi se declinà ca fi adjectivele.
     Numeralul (a) cardinal, (b) ordinal este prezentat concis, indicìndu-se numai tipul dupà care se face declinarea fi modul de formare al numerelor compuse.
      Verbul. I)upà ce expune diferitele pàreri —toate considerate subiective—in clasificarea verbelor, autorul le grupeazà ìn patru clase : 1) verbe cu tema prezentului terminata In -e sau -'e, 2) verbe cu tema prezentului terminata in -aje, -eje sau -uje, 3) verbe cu tema prezentului terminatà in -i, fi 4) verbe neregulate. Scoate ìn evidenjà categoria aspectului, derivarea verbalà fi apoi trateazà conjugarea. Cu numeroase exemple bine selecciónate, J. Hamm, pentru fiecare timp ìn parte, prezintà terminatile, originea lor fi màsura in care s-au pàstrat In cadrul limbilor slave. Merita sà fie subliniat faptul cà autorul scoate ìn evidenza deosebirea dintre aorist fi imperfect, relevà constatarile lui Dostal in legàturà cu formarea aoristului de la verbe imperfective precum fi statistica lui Widemann referitoare la freeven^a anumitor tipuri de aoriste atestate ìn monumentele de limbà slavà veche.
     Alàturi de verbele atematice : k-wth, *rTH, r-ìaì-th, ajth, J. Hamm prezintà ca neregulate fi verbele : hth •fcx'1 rH>	fi ¡(OT-krn (p. 162) din care unele A. Leskien le-a
considérât detective fi heteroclite
     Pàrtle de vorbire neflexibile (adverbe, prepoziti, conjuncti interjecti) sìnt expuse foarte concis, probabil avìndu-se in vedere faptul cà nu prezintà deosebiri mari fa{à de cele din limbile slave moderne.
     Intitulât Din sintaxâ, capitolili respectiv (p. 184 — 187), défi succint, reufefte sà prezinte tràsàturile esenjiale ale sintaxei : exprimarea negatici, functiile participiilor fi constructiile sintactice speciale, acestea din urmà prin compara(ie eu corespondentele respective din latinà, greaeà fi uneori, din goticà.
     Lucrarea se încheie eu capitolul Redac(iile limbii slave vechi (p. 187 —198) în care autorul subliniazà faptul cà nu s-au pàstrat traduceri din perioada actività^ii lui Metodie fi Chiril ci côpii tîrzii în care copiftii introduceau spontan unele elemente noi, mai evidente în foneticà. J. Hamm expune tràsàturile esentale care caracterizeazà « canonul » de limbâ slavà veche fi, {inind seama de teritoriul în care s-au scris textele canonice, le grupeazà astfel :
     1.	Texte scrise pe teritoriul ceho-morav (Foile Kieviene fi Foile din Praga).
     2.	Texte scrise în regiunea mai apropiatà de regiunile croate fi sîrbe, în nordul Macedoniei (Codex Marianus, Glagolita Clozianus).
     3.	Texte scrise in Macedonia, în regiunea Ohrida (Codex Zographensis, Codex Asse-manianus, Psalterium Sinaiticum, Euchologium Sinaiticum, Fragméntele de la Ohrida fi cele de la Rila).
     4.	Texte scrise în partea de apus a Bulgariei ràsàritene (Codex Suprasliensis).
     5.	Texte scrise în regiunea de nord a Bulgariei ràsàritene (Cartea lui Sava).
      Luînd în considerate fi Foile friziene, J. Hamm considera cà au existât einci redactii
în tàrile slave la care adaugà pe a fasea — redacta romînà. Cu excepta redactei romî-nefti, pentru celelalte redactii, dupà ce enumerà monumentele ilustrative, expune tràsàturile fonetice specifice. Mentionàm cà autorul acordà o atente deosebità redactei sìrbocroate. Dupâ criteriul cronologie, monumentele glagolitice ale acestei redactii le subdivide în trei perioade principale; dupà criteriul geografie, monumentele chirilice le prezintà în trei subtipuri.
1 Vezl A. LESKIEN, Grammatik der altbulgarischen ( althirchenslavischen ) Sprache, Heidelberg,
1909, p. 257—259.
532