Sîrcu S prof. Al. Iatimirski2 §i savantul bulgar acad. Stoian Bomanski3. Studiile pe care le-au dedicat învâfâturilor §i autorului lor constituie pînà astàzi, atît prin întindere cît §i prin valoarea celor confinute, punctul de plecare al oricârei cercetâri serioase despre personalitate, epoca §i scrierea lui Neagoe Basarab. De aceea mârturia lor unanimâ în favoarea autenti-citàfii dobîndeçte o greutate deosebità.
    Gînd în 1904, doi ani mai inainte ca Russo sá lanseze teoria sa, Nicolae Iorga seria pe larg despre învâfâturile lui Neagoe Basarab în cea mai substantial §i mai bogat informatà dintre istoriile literaturii romîne vechi 4, autenti-citatea acestei scrieri pârea sà fina de domeniul evidenfelor indiscutabile. §i totuçi, cum a remarcat P. P. Panaitescu, nu Demostene Russo este primul care se îndoieçte de paternitatea lui Neagoe asupra scrierii ce-i poartà nuinele. în 1841, o parere asemânâtoare schitase — este adevârat, fàrâ sâ fi cunoscut scrierea — Mihail Kogàlniceanu5. Mai precis, §i în cunostinfà de cauzà, exprimaserà îndoeli filologii M. Gaster6 §i Alexandru Philippide7, de§i niciunul nu încercase a transforma îndoiala într-o tezà prevâzutâ eu un întreg arsenal de argumente. Primul care o face este Theodor Codrescu, un diletant eu mérité în domeniul publicàrii de izvoare, de la care ne-a ramas seria de volume a « Uricariului ». în volumul 24 din « Uricariul », Codrescu a reprodus, dupa édifia din 1843 a lui loan Eclesiarhul, partea a Il-a din învâfâturi, însotind-o cu o notà în care emite pàrerea câ avem de a face cu un fais de factura mult mai noua, datorit unui càlugàr8. Nu este greu de vàzut din aceastâ nota câ, aça cum se va ìntìmpla §i cu Russo, Codrescu a cázut victima unei fundaméntale erori de perspectiva, ale càrei premise trebuie câutate ìn punctul de vedere junimist asupra Invàfaturilor §i personalità^» lui Neagoe. El a redus aceastâ adevàratà enciclopedie a gìndirii sociale, politice, militare, diplomatice, juridice, filosofice, pedagogice ?i religios-morale din perioada orìnduirii feudale, la un singur element: cel religios-moral, inerent ìntr-o
     1	K eonpocy o noòmmuKe noyneuuii BaAaiucKcuo locnodapn Ioanna Hieoe, S. Petersburg, 1901 (Extras din «H3BecTHH OTfleneHHH pyccKoro H3biKa h cjiobcchocth Ai<a;ieMnn HayK », V, 1900, p. 1284—1307).
     2	Ba/iauiCKUÜ MapK Aepe.iuü u eio tioynenun in « H3bccthh oiyjeJieHHH pyccKoro ü3bii<a h cJioBecHOCTH», X, 1905, p. 339—374.
     3	EiJieapcKama KHuytcmma «5 Pomìhuh u eòuo ueüHO npou3aeòenue in «IÌ3BecTHH Ha ce.MHnapa no cJioBaHCKa cjMuiojiorHH npn yHHBepcHTeT ai Co4>hh 3a 1904 ii 1905 roa » Sofia, 1905 p. 1—100. Lucrarea este prilejuitä de aparifia edifici lui Lavrov, ca §i studiul lui Iafiminski, dar nu este o simplä recenzie, ci o privire generala asupra dezvoltar» culturii slave in Rominia (p. 1—60), urmatä de o expunere asupra perso-nalitafii fi operei lui Neagoe (60—100). Disertala de doctorat a lui Romanski intitulatà Mahnreden des walachischen Wojivoden Nëgoe Basarab an seinen Sohn Theodosios. Inau-gural-Dissertation, Leipzig, 1908, nu este o simplä retipärire a lucrärii bulgare, ci un studiu nou, informât aproape exhaustiv, fi aducînd o contribuée importanti!: desco-perirea versiunii slavone a carfii « xaTavuÇiç» de Simion Monahul, de care s-a servit autorul învàfâturilor. A se vedea fi recenzia lui D. Russo, eu completäri prefioase, facute din päcate pe un ton negativist, în Studii fi Critice p. 1—18. Tot Romanski invoca cel dintîi, împotriva lui Russo, argumentul datelor despre familia lui Neagoe, cuprinse în Invâtàturi (p. 193).
      4	Istoria literaturii romlnefti, Ed. a Il-a, Bucurefti 1926, vol. I p. 140 —150.
     5	« Arhiva Romîneascâ », 1841, Tom I, p. 92.
     6	Literatura popularä rominâ, Bucurefti, 1883 p. 35 fi Geschichte der rumänischen Litteratur, in G. Grobers Grundriss der roman. Philologie, II B. 3. Abt., Strassburg, 1901, p. 282—283.
      7	Introducere in istoria limbii fi literaturii romine, Iafi 1888. p. 83.
     8	«Uricariu», XXIV, 1895. p. 212-214.
343