bire de limba ìntregului popor, « limba literarà » are legile ei de dezvoltare. Selecfia este aproape cea mai importantà dintre aceste legi. Limba literarà isi insuseste unele elemente din limba ìntregului popor, respinge pe alteleT iar pe celelalte le reglementeazà »1. Se pune insà Intrebarea: dacà limba literarà este lipsità de naturatele si dezvoltare internà, se poate oare vorbi in general de legi interne ? Singura « selec^ie » a unuia sau altui element din limba ìntregului popor poate oare fi socotità ca lege internà de dezvoltare? R. I. Avanesov explicà faptul cà, in acest caz, el are in vedere anumite domenii ale limbii. « Selec|ia §i reglementarea, dar nu dezvoltarea proprie — serie el — in aceasta constà, in primul rind, specificul dezvoltàrii limbii literare in domenii atlt de importante ca sistemul fonetic si structura morfologica »2.
     Totusi, cind este vorba de imbogàtirea vocabularului si mai ales de formarea cuvintelor, de sintaxà si semanticà, Avanesov vorbeste dar §i precis despre legile interne de dezvoltare specifice limbii literare.
     In treacàt si L. Andreicin pune problema legilor interne de dezvoltare a limbii literare. E1 arata, pe de o parte, cà limba literarà reprezintà « un sistem viu, unitar, care se dezvoltà si se imbogàteste nu in mod mecanic si artificial,, ci tinind seama de factorii lingvistici interni si sociali care actioneazà in mod activ »3. Pe de altà parte insà, L. Andreicin nu vorbe§te dar despre legile interne de dezvoltare, caracteristice limbii literare. Legile interne de dezvoltare ale limbii literare sint, dupà pàrerea lui, insesi legile vorbirii populare. «Limba literarà — serie el — se dezvoltà datorità ac|iunii legilor interne de bazà ale dezvoltàrii intregii vorbiri populare §i de aceea ar fi injust sà fie socotità ea insàsi limbà nationalà » 4. Iar in continuare, adaogà: « In vorbirea traditionalà a mediului popular se pàstreazà in forma cea mai perfeetà legile §i traditile sànàtoase specifice limbii. In totalitatea vorbirii populare se simte intotdeauna pulsul unei creatii lingvistice multilaterale si bogate, in conformitate cu cele mai pure §i sànàtoase traditii populare lingvistice. De aceea limba literarà nu se poate separa in dezvoltarea sa de baza vorbirii populare (a dialectelor) » 5.
     In toate aceste cazuri vorbirea nationalà, respectiv dialectele, sint primite ca o bazà naturala si aproape de neschimbat a limbii literare, care in mod direct si nemijlocit conditioneazà schimbàrile din componenta si dezvoltarea ei interi-oarà. lata de ce si autori ca R. I. Avanesov, care sint inclinati sà vorbeascà despre legi interne caracteristice si specifice limbii literare (cel putin in unele domenii ale ei), fac acest lucru cu o oarecare rezervà. « Dar oare intotdeauna eie se deosebesc de legile interne de dezvoltare ale limbii nazionale — serie Avanesov — si in ce constà specificul lor ? Acestea sint probleme care necesità un studiu special »6.
     S-ar putea sublima aici faptul cà lipsa deocamdatà a unei concepii definitive, stabilite in mod stiin^ific, despre fondul limbii literare impiedicà in mare masurà si intelegerea justà a problemelor legate de periodizarea si legile interne de dezvoltare.
      1	Op. cit., p. 18.
     2	Op. cit., p. 18.
    3	LIUBOM1R ANDREICIN, Ha e3unoe nocm, Sofia, 1961, p. 11.
     4	Ibidem, p. 10.
     6 Op. cit., p. 17.
     6 Op. cit., p. 17.
126