de eurentul de emigrale a nobililor sìrbi) eìt fi faetorii interni (necesitatea de a tipàri càrfi pentru slujba religioasà) fi'aratà eà, in cadrul activitàZii tipografiilor noastre slavone, Dreapta sintagmi a gramaticii slavone — care reproduce gramatica lui Meletie Smotrifki — ocupà un loe aparte.
      Subliniind taptul eà in manualele stràine nu se infàZifeazà texte slavone scrise pe teri-toriul |àrii noastre, I. D. Negrescu precizeazà eà fi-a axat lucrarea pe problema acestor texte pe care le prezintà paralel cu monumentele de limbà slavà veche.
      In incheierea capitolului, autorul se oprefte la terminologia limbii slave vechi, ìfi expune punctul sàu de vedere fi làmurefte cà termenul slavà veche din titlul lucràrii «se reterà la elemente de limbà fi literaturà slavà din decursul perioadei flavone la romìni ìmbràZi-find problema influenZelor in sensul istorie reciproc de valori culturale* (p. 43).
     Partea 1-a este consacrata problemei alfabetelor slave vechi, semnelor grafice specifice textelor slavo-romine, prescurtàrilor uzuale, insemnàtàfii monumentelor de limbà slavà veche, bogàjiei textelor slavo-romìne fi studiului particularitàtilor de limbà ale textelor slavo-romìne in comparale cu limba slavà veche. Afirmìnd cà imprejuràrile istorice au favorizat desfàfurarea unei bógate actività|i culturale in limbà slavonà, pe teri-toriul patriei noastre, in special in mànàstiri, care deveniserà centre culturale de pregàtire a gràmàticilor, diecilor fi pisarilor, I. D. Negrescu subliniazà minunata artà graficà a manu-scriselor noastre fi prezintà citeva lucràri de inaltà realizare artisticà cum sint : Evanghe-liarul lui Nicodim, Evanghelia slavo-greacà a lui Gavril monahul fi aitele. Autorul aratà apoi cà, defi o bunà parte din manuscrisele copiate in mànàstirile noastre s-au pierdut, totufi, in afarà de numeroasele documente — recunoscute ca fundamente ale istoriografiei romìne — s-au mai pàstrat inscriptii, pisanii, pomelnice fi letopise{e, pre^ioase izvoare istorice despre trecutul poporului nostru.
      I. D. Negrescu expune foarte succint tràsàturiie specifice (fonetice, morfologice, sintactice fi lexicale) ale monumentelor de limbà slavà veche, aratà apari^ia diferitelor redactii (rusà, medio-bulgarà fi sirbà), relevà particularitàtile de limbà ale acestora, trece apoi la slavona din Jara noastrà precizind cà limba textelor liturgice fi a inscrip{iilor este mai apropiatà de cea slavà veche. In continuare, autorul subliniazà particularitàtile fonetice specifice limbii textelor noastre relevind elementele rusefti, sìrbefti ca fi puternica influenza a limbii vii, vorbità de populaba romineascà, reflectatà in onomasticà, toponimie, morfologie fi in special in lexic. In legàturà cu limba textelor noastre, problemà care a preocupat pe numerofi slavifti romini fi stràini, I. D. Negrescu aratà cà la noi s-au scris texte de redaefie rusà, bulgarà fi sirbà fi cà aceastà limbà se prezintà, afa cum a relevat I. Bàrbulescu, ca un « compromis » de forme fi redac^iuni diferite.
     P a r t e a a Il-a cuprinde inscrip^ii fi 65 fragmente de texte paralele slave vechi fi slavo-romine. Autorul prezintà cele mai vechi inscrip^ii slave fi apoi redà paralel acelafi fragment de text din monumentele de limbà slavà veche fi din diverse texte slavo-romine (manuscrise sau tipàrituri). Aceastà parte este o bogatà fi valoroasà crestomazie de texte bine alese menite sà ilustreze anumite particularitàji ale subtipurilor slavonei de la noi. Numeroasele note care insólese aceste fragmente sint judicios alcàtuite fi reufesc sà releve tràsàturiie specifice ale redac^iei slavo-romine, sà dea o imagine darà a textelor noastre in comparale cu textele canonice fi cu cele scrise in fàrile slave in aceeafi perioadà atit in ceea ce privefte fórmele gramaticale cft fi lexicul. I. D. Negrescu subliniazà cà aspec-tele variate ale limbii textelor slavo-romine se explicà prin diversitatea originii fi a fcolilor din care proveneau diecii.
     Partea a Ill-a este o crestomazie de texte slavo-romine originale. Pornind de la ideea foarte justà cà influenza limbii romìne este mai pregnantà in textele slavo-romìne originale, I. D. Negrescu continuà crestomazia de texte cu fragmente din Invàfàturile lui Neagoe Basarab, Pomelnicul mànàslirii Bislrifa, din romanul popular Varlaamfi Ioasaf din cronici, documente (din cancelariile Tàrii Romìnefti, Moldovei fi Transilvaniei) precum fi pravile, epitafe, inscripZii fi pisanii. ¡Ji aceste texte sint selecZionate cu aceeafi grije atit in ceea ce privefte limba cit fi continutul fi ìnsotite de preZioase indicaZii referitoare la manuscris, edifii fi particularitàZi lingvistice sau lexicale.
     In continuare autorul prezintà opt facsimile reproducen din diferite manuscrise 1 fi facsimilul unui manuscris al poetului Mihail Eminescu care a transcris valorile cifrice ale literelor alfabetului chirilic.
      In concluzii, I. D. Negrescu prezintà o sintezà a tràsàturilor de limbà a textelor slavo-romine (separat pentru cele din Tara Romineascà, separat pentru cele din Moldova).
     Partea a IV-a cuprinde un bogat glosar slavo-romìn pentru texte slave vechi fi pentru texte slavo-romìne. Glosarul este precedat de unele indicaZii in care autorul
      1 RelevSm faptul cà reproducen interesante #i bine alese se aflà §i In restul lucràrii.
527