Sositi in depresiunea de la Vintilá-Vodá, dupa contactul cu autoritátile din R. Sárat §i Buzáu, intelegind cá o colaborare militará nu era posibilá, «cápeteniile poloneze, — spune Petrescu — luind drapelele, trec spre Transil-vania cu intentia de a se alátura trupelor lui Bem »1.
    Cei rámafi, nu atit de numerosi, intrá in legáturi de colaborare mai strinsá cu « gvardia » — mult mai bine organizatá in R. Sárat de cápitanul de panduri, praporgicul D. Perieteanu2 si íncearcá únele actiuni de interceptare a convoaielor, curierilor §i stafetelor rusesti, in trecere pe foseaua dintre Buzáu fi Focfani 3.
    Dacá asupra acestor manifestári documéntele care ni s-au pástrat vorbesc mai putin, ín schimb, din declaratiile revolutionarilor de la 1848, implicati in procesul de la Vácáresti, cunoastem mai mult. De pildá, la aceastá activi-tate desfáfuratá de polonezi, Scarlat Voinescu, prefectul revolutiei in judetul Buzáu, n-a participat cu nimic. Invinuirii, ce i se aduce la proces, de a fi «oprit, maltratat, despecetluit depesile curierului rusesc», el li opune, in apárare, argumentul cá «spre scápare 1-a oprit si i-a dat inadins cáprar spre indeplinirea slujbei sale, incit seara, in aceeafi zi, fu ajuns la Focfani4». Acest fapt ilustreazá pozitia lui Scarlat Voinescu din acel moment, pozitie nu prea mult distantatá de a succesorului sáu, A. Samurcas, care, la 22 septem-brie, ii prezenta pe revolutionarii polonezi « o bandá de stráini vagabonzi» 5.
    Ce fel de primejdie ameninta pe curierul rus intre Buzáu si Focfani, pentru ca Scarlat Voinescu sá-i dea un insotitor «spre scápare»? Desigur, primejdia pe care o prezentau actiunile polonezilor.
    Cu totul altfel s-a manifestat praporgicul Dimitrie Perieteanu, cápitan de panduri fi seful « gvardiei» nationale din R. Sárat. El a primit si gázduit la sine grupul polonez, a pus la cale si a organizat actiuni de sabotaj impotriva armatelor pariste pe linia Buzáu — R. Sárat — Focsani, iar acuzatia care s-a adus la Vácáresti rimniceanului Dumitrache Ion, «prins in vremea preumblárii de noapte aproape de satul Greabán (lingá R. Sárat) cu acte si materialuri de foc»6, dovedeste colaborarea «gvardiei» nationale din R. Sárat cu seica polonezá care-fi fácuse din acest oras central activitá^ii sale 7.
    De asemenea, |áranii de pe Valea Slánicului au ajutat lupta polonezilor, oferindu-le aproape o luná de zile adápost, hraná §i cáláuze pentru a se orienta in zoná. $i nu este exclus, ca, intre «revolutionarii din Printipat in^elefi cu polonezii», despre care pomeneste raportul lui Samurcas8, sá se fi aflat ^árani de pe Slánic.
    Pe la 20 septembrie, imobilizati de trupele de ocupatie §i de ploile toren-tiale la Vintilá-Vodá, polonezii sint denuntati de reactionari fi un pluton de cazaci 9 ii ataca spre sfirsitul lui septembrie. Unii izbutiserá sá fugá, altii se baricadeazá ín clopotnita minástirii, apárindu-se eroic timp de 7 ore, nu fárá
     1	Buchetul, p. 52.
     2	Interogatoriul lui G. Terec-Ungureanu, ¡n Anuí 1848, V. p. 7—8.
3	Raportul lui A. Samurcas c&tre Caimácámie, din 22.IX.1848, in Anuí 1848,
VI,	p. 487.
     4	Arh. St. Buc., dos. 129/1849 al Comisiei de cercetári.
     5	Anuí 1848, V, p. 487.
     6	La G. C. BODEA, op. cit., p. 139.
     7	Raportul lui A. Samurcaf, in op. cit., p. 487.
     8	Ibidem, p. 488.
     •	« Bukurester Zeitung », dá 20 de cazaci.
84
 i