In acest domeniu »1. Datorità politicii in^elepte a P.C.U.S., realismul socialist §i-a putut ci§tiga ìntiietatea, pe de o parte, in inver§unata luptà ideologicà de clasà ímpotriva burgheziei, iar pe de alta parte, in intrecerea creatoare cu alte metode. In consecin^à, procesul firesc, stimulat de victoriile socialis-mului a inclus §i experien^a multilateralà a unor scriitori foarte diferi^i, iar metoda initiatà de scriitorii proletari a putut fi sim^itor imbogà^ità, prin preluarea si asimilarea celor mai variate contribuii. La cristalizarea definitiva a realismului socialist au participat to^i scriitorii sovietici si nu numai sovietici
—	dupà cum s-a constatat la congresul din 1934. Numai pe aceastà bazà a putut fi elaborata si o teorie, bine intemeiatà, a realismului socialist.
    Pentru oricine este evident cà ìntre acest proces si procesul corespunzàtor de cristalizare si generalizare in literaturà a metodei realist-socialiste, petrecut dupà cel de-al doilea ràzboi mondial in ^àrile care au pàsit in aceastà epocà istoricà pe drumul revolutiei socialiste, existà si asemànàri, dar §i deosebiri. Principala deosebire izvorà§te din imprejurarea cà scriitorii acestor din urmà tàri (ai tàrii noastre, de pildà) au putut foiosi experienta sovieticà in materie §i mai ales se puteau càlàuzi de teoria, intre timp elaboratà, a realismului socialist. Dar din aceastà cauzà, procesul n-a devenit mai pu^in organic. Este important a se sublinia cà pe calea cristalizàrii realismului socialist fiecare din literaturile la care ne referim (cehà, bulgarà, rominà, chinezà etc.) a valo-rificat in primul rind mostenirea progresistà a propriei literaturi clasice. S-a creat astfel o mare varietate de literaturi realist-socialiste. Confruntarea Intre ele §i literatura sovieticà (in faza corespunzàtoare de dezvoltare) este clt se poate de interesantà pentru imbogàtirea teoriei realismului socialist, intrucit permite darea la o parte a fenomenelor intimplàtoare, determinate doar de conditile specifice ale unei tàri sau ale unui moment istorie, §i descoperirea fenomenelor intr-adevàr legice.
    In sfirsit, interesul pentru literatura sovieticà a anilor 1917—1934 se explicà si prin necesitatea de a se da riposta cuvenità revizionistilor care incearcà — dupà cum se §tie — sà opunà aceastà literaturà fazelor ulterioare de dezvoltare a literaturii sovietice. Revizionistii ar vrea sà prezinte literatura sovieticà a primului deceniu ca o literaturà in care predominau tendicele moderniste. Realitatea insà desminte aceastà interpretare diversionistà.
    Pentru intelegerea fenomenelor literare petrecute in U.R.S.S. in primii 15 ani de dupà revolute, trebuiesc inlàturate mai intii unele prejudecà^i. In primul rind aceea privitoare la predominarea « proletcultismului ». Mai mult, e nevoie sà làmurim: ce era totu§i « Proletcultul » ? Mai ales pentru cà azi multi reduc mi^carea asa zis « proletcultistà » la nesocotirea dogmatica si vulgarà a artei trecutului. Desi simplistà, interpretarea aceasta avea circuiate si la noi, dupa cum o atestà de pildà unele consideratami din raportul despre poezie prezentat de Mihai Beniuc la o plenarà a Uniunii Scriitorilor in febru-arie 1951. Pornind de la constatarea cà «la inceputul literaturii sovietice, proletcultul pretindea cà cultura proletarà nu are de mostenit nimic din cultura trecutului » si aràtind in continuare cum a combàtut Lenin aceastà conceptie profund gresità, raportul la care ne referim susine in continuare cà, in creatie ca atare, proletcultismul se manifesta « printr-o ingustare a
1 Voi. citat, p. 9—10.
15*
227