bisericà un mijloc de intàrire a tronului domnesc, afa cum fàeuserà §tefan cel Mare si Radu cel Mare 1, §i transformind càlugàrimea ortodoxa intr-un mijloc de ràspindire a faimei sale 2, Neagoe nu s-a deosebit, aladar, esencial de contemporanii §i predecesorii sài, n-a constituit o aparitie ciudatà, exceptionalà.
    Ceea ce 1-a diferen^iat §i i-a asigurat un loe aparte, §i de prima minà, in istoria culturii romine§ti, a íost ideea de a se ocupa insu§i cu ceea ce pinà atunci se ocupau la noi numai càlugàrii : cu lectura intensà (o oarecare lecturà, mai mult sau mai pufin bogatà au avut §i alti boieri) §i cu scrisul. Pe vremea aceea, §i in conditiile culturii romine§ti §i ràsàritene in generai, « culturà » insemna in primul rind càrdie fundaméntale ale bisericii, iar a serie càrti insemna a serie in cadrul genurilor literare §i stilurilor cultívate in cuprinsul comunitàri culturale bizantino-slave.
    Neagoe-domnul a devenit astfel in mod necesar scriitor §i cugetàtor religios, dar in màsurà egalà el apare din opera sa ca un profund ginditor politic, §i un teoretician militar cu vastà experientà. Faptul n-ar fi trebuit sà mire ìntr-atita pe cercetàtorii unei culturi care a dat pe Nicolae Milescu, traducàtor al Bibliei fi autorul unei expuneri a doctrinei ortodoxe, compusà in latineóte pentru teologii de la Port Royal 3 si pe Dimitrie Cantemir, autor al unei scrieri intratà in sbornicele càlugàre§ti 4 §i polemist pe teme teologice. Autorul « Descrierii Chinei » ?i al « Jurnalului de càlàtorie », ca §i autorul « Hronicului » al « Istoriei imperiului otoman », al « Istoriei Ieroglifice » §i al « Descrierii Moldovei » i§i au in Neagoe Basarab un ilustru inaintaf, de care nu se deosebeau prea mult ca structurà spiritualà.
    S-ar pàrea cà impotriva unei asemenea interpretàri pledeazà continutul nu numai religios ci pur mistic-ascetic al unor pagini din Invafàturi, sau chiar al unei invà^àturi intregi (« Cuvintul despre frica $i dragostea lui dumnezeu »). Nici sub acest aspect Neagoe nu este un fenomen excepcional §i unic. Intreaga epocà in care a tràit el era dominatà de influenza curentului cultural-religios isihast de caracter generai ràsàritean 5, influent-à ce pàtrunde pinà si in pre-
     1	P. P. PANAITESCU, Liturghierul lui Macarie (1508) fi inceputurile tipografici in farile Romine, introducere la edi(.ia jubiliarS a Liturghierului lui Macarie, Bucurefti,
1961.	Vezi fi « Convorbiri literare* 77, 1944, p. 124 — 125.
     2	Vladimir iMonomahul recomanda hrànirea fi dSruirea càlStorilor, càci «aceftia due slava voastrS peste tot pSmìntul ». Cu ocazia sfinfirii minàstirii Argef, Neagoe a aplicat cu prìsosintii acest sfat.
     3	AL. I. CIUREA, Màrturisirea de credinjà a spàtarului Nicolae Milescu: « Stella orientalis occidentali splendens » (edifie. traducere fi studiu introduetiv), in « Ortodoxia », X, 1958, p. 511 — 537 fi DUM1TRU CRISTESCU, Opera teologica fi apologetico a spàtarului Nicolae Milescu, ibidem, p. 495—510.
     4	P. P. PANAITESCU, Dimitrie Cantemir. Fiata fi opera, Bucurefti, 1958, p. 47 — 54. « Divanul este prima carte romìneascà origináis de gindire religioasà... Afa au privit-o fi contemporanii care au reprodus Divanul in compilatile de scrieri bisericesti fi reli-gioase » (p. 51). Pentru competen|a lui in probleme de teologie fi pentru modul cum a utilizat-o in Rusia, v. p. 205 fi mai ales 208.
     5	Rolul isihasmului in perioada ìnceputurilor culturii statelor feudale romìnefti fi prezenfa ideologiei fi influenfelor isihaste in primele scrieri originale romìnefti in limba slavonS (in special in 1 nvàtàturile lui Neagoe) au fScut obiectul comunicSrii noastre Cu privire la originile fi sensul culturii slavo-romine. Comunicarea a fost expusS la 9 februarie 1961 la Institutul de Istorie literarS fi folclor, in cadrul unei fedinfe de lucru la Tratatul de Istoria literaturii romine voi. I fi a fost depusS ca material informativ. Concluziile ei au fost acceptate atìt in tratat cit fi in sintezele de literaturS rominS veche apSrute ulterior (AL. PIRU, Literatura rominà veche, Bucurefti 1961, p. 14 fi 41 ; acelafi, Literatura rominà in perioada feudalà (1400—1780) in « LimbS fi literaturS» voi. V, Bucurefti
364