faptul cS ea n-a putut lúa parte la ceremonia reinhumàrii, fiind obligatá sá stea lingá so^ul ei, si el absent \ ne putem intreba, cu §i mai multe temeiuri: cum se face cá un plásmuitor ale càrui singure izvoare de informare au fost Viafa lui Nifon (unde Despina este pomenita cu mare cinste) si cunoscuta fresca de la Arges (unde Despina apare ca o impàràteasà aláturi de so^ul ei), §i care putea afla incà alte amànunte din legendele ^esute de càlugàri in juruí acestei doamne, a càrei amintire s-a pàstrat multa vreme, nu s-a gindit sá acorde acestui « personaj » un loe corespunzátor si in romanul sáu despre epoca lui Neagoe Basarab ?
     § 9. Lectura textului Invàtàturilor este concludentà si In privinta celui de al VII-lea argument al lui Russo, argumentul pecefii. Interpretarea propusá de partizanii neautenticitátii face abstraeré atlt de logica interioarà a scrierii, clt ¡¿i de con(inutul capitolului intitulat Vorba lui lo Neagoe Voevod catre fie-sáu Teodosie Voevod fi catre al\i domni carii vor fi in urma lui biruitorii fàrii acestiia. Pentru pecetluirea càrfii aceftiia, cà aceste cuvinte slnl in loe de pecefi càrfii acestiia (Ms. 109; in versiunea greacà: Indemnare fi invàtàturà... ca pecete a celorlalte cuvinte ale lui).
     Ultimile douá capitole din Invàfàturi, urmind celor 6 capitole de sub-stanziale sfaturi politice (Iorga p. 181—256) au un pronun^at caracter de testament. Deosebirea intre eie consta in faptul cà primul, intitulat Invàfàturà a lui Io Neagoe Voevod care au invàfat pe fie-sàu Teodosie Voevod si càtre alti domni. Ca sà nu fie pismàtàrefi fi nici sà facà ràu pentru ràu (p. 256—267), este o convorbire intima §i pàrinteascà a tatàlui cu fiul sàu minor, pe cìnd ultimul este un testament solemn, adresat tuturor celor pentru care « s-a nevoit de a scris » Invàfàturile.
    Dacà mai exista vreo indoialà asupra faptului cà cel care a redactat aceastà scriere a avut in vedere pe nevirstnicul Teodosie, ea se spulberà cind citim aceste cuvinte, imposibile in gura unui plásmuitor tirziu, car& n-ar fi gàsit, in retorica lui càlugàreascà gen Macarie sau Azarie, un ton atit de simplu §i de firesc:
« Vino la mine fàtui mieu Teodosie, vino si te apropie càtre ìnvà^àtura fi sfatul cel bun ... Cà eu fiul mieu voi sà te sfàtuiesc foarte bine... Cà iatà cà-{i aduc aminte fàtui mieu, de-fi va da dumnezeu fi te va dàrui sà stàpinefti fi sà domnefti tu {.ara aceasta in urma mea, sà te nevoiefti fi sà te silefti sà fii tuturor blìnd fi bun. Cà eu am auzit de nifte oameni foarte ìntelep(.i làudind mai mult bunàtatea fi ìndulcirea decit ràutatea fi amàràciunea. Pentru aceia-{i zie fi eu {¡e : de te va dosàdi cineva din slugile tale fi nu va umplea voia ta in copilària ta, pinà voi fi eu viu.saufi pre urma mea, ci, de va caute dumnezeu cu milà asupra ta, fi te va pune sà fii domn, fi vei ajunge in toatà mintea fi virsta, iar tu sà nu-(i aduci aminte de necazurile ce te va fi necàjit cineva in tineretele tale. Màcar cà te-ar fi necàjit cineva din tineretele tale fi din slugile tale, sau al{i stràini cineva, sà nu te nevoiefti sà faci ràu pentru ràu — cà to{i oamenii fug de ràu, iar de bine se apropie tofi.
      Drept aceia, fàtui mieu, afa te ìnvàt: in loc de ràu, tu sà te silefti sà faci tuturor bine... Pentru cà, de vei ràminea sàrac de mine, pentru pàcatele mele, màcar cit de mititei, sà nu te ìntristezi càci ai ràmas de mie sàrac de mine. Cà sà ftii, fàtui mieu, cà afa iaste rindul fi obiceiul lumii aceftiia. ¡-Si toatà veselia fi bucuria ei nu poate sà fie ìntr-alt chip, pinà nu se umple de jale; afijderea fi jalea se umple cu veselie fi cu bucurie. (Ms. 109, f. 204 r—205 r).
      De-aceia zie, fàtui mieu nici foarte sà te veselefti de slava lumii acefteia, nici iar foarte sà te ìntristezi... màcar de vei fi ràminea de mine sàrac. Cà n-ai ràmas numai tu
     1	I. C. CHIfIMIA, art. cit., p. 340.
376