ale creçtinismului râsâritean, cu toatâ bogara de imagini, o lucrare erudita, dar compusà dupa un anume plan nou, cu unele clemente noi, de càtre un autor în acelaçi timp învâfat si talentat nu face parte din nici un curent literar la noi » (n. 6). De fapt, învâ\âturilc se încadreazà, cum am arâtat, în marele curent cultural-religios generai râsâritean al isihasmului pe care, sub aspectul efectelor sale literare §i artistice în sudul Dunàrii §i în Rusia, 1-a analizat magistral, în mai multe lucrâri, cunoscutul istorie sovieticD.S.Lihaciov.
    Timpul de maximà înflorire a isihasmului la noi îl constituie secolul XV ¡=si, ca o prelungire, o parte din secolul XVI care râmîne sâ fie delimitata prin cercetâri speciale. Este greu de presupus cà o operâ pàtrunsà atît de adîne de ideologia §i tendintele literare ale acestui curent ar fi apârut în sec. XVII, în plinà decadentâ a vie^ii religioase si într-o epoca frâmîntatâ de ae^iumle Reformei si preocupatâ de stâvilirea influentei acesteia.
     C a p i t o 1 u 1 I, Neagoe Basarab, cultura si caracterul sâu, ridicà o problema de cea mai mare important : pregâtirea intelectualâ a lui Neagoe. A putut serie el învâlâturile'i In acest caz trebuia sâ fi fost un bun cunoscàtor al limbii slavone si sâ fi avut o bogatâ lecturâ în domeniul literaturii biseri-ce§ti — condili greu de îndeplinit, dupâ P. P. Panaitescu, de càtre un sef de stat care, mai înainte de a fi domnul Jârii Romîneçti, a fost cunoscut ca bun militar, çi nu ca om de culturâ. In dregâtoriile pe care le-a ocupat ca boier: vâtaf de vînâtori çi comis, Neagoe nu venea în contact cu càrdie. Dacâ ar fi fost logofât, am putea presupune câ stia cel pu^in slavoneçte, pentru a supraveghea întoemirea actelor de cancelarie.
    Recunoastem câ de aceastâ problemâ depinde nouâzeci la sutâ râspunsul la întrebarea dacâ Neagoe singur a scris învâ(âlurile, sau dacâ a fost obligat sâ foloseascâ serviciile unui câlugâr câruia fie i-a dictât, fie i-a împârtâçit gîndurile §i intendile sale. Cît priveçte autenticitatea în^eleasà ca redactare a învâ\âturüor în epoca lui Neagoe §i nu în sec. XVII, ea nu depinde de acest argument, ci de faptul câ reflectâ într-însele timpul lui Neagoe, si nu altâ perioadâ.
     Dupâ pârerea noastrâ este greu de afirmat apriori cà Neagoe a fost anal-fabet. Ori, a fi un om cuit sau cît de cît instruit, însemna pe timpul acela a fi stiutor de carte slavoneascà §i eventual greceascà, çi a citi literatura vremii — literaturà în primul rind religioasâ. A contesta principiai unui domn romîn dreptul de a fi un cârturar pentru câ a fost în acelaçi timp un çef de stat, atunci cînd Bizantul, Bulgaria, Rusia Kievianâ §i cea Moscovitâ au cunoscut strâlucite figuri de mari conducâtori politici care au fost totodatâ §i cârturari distinsi, unii chiar mari cârturari, ni se pare a pleca de la o tezâ preconceputà, necesarâ argumentârii unei alte teze de aceeasi facturà.
    Neagoe a fost membrul familiei Craiovestilor — cea mai mare familie boiereascâ a "pârii Romîneçti, tutoarea domnilor, ctitora celui mai important eentru de culturâ slavonà al epocii: Bistrita. însuçi P. P. Panaitescu a sus^inut eu succès teza cà la noi cultura slavonà a fost mult mai râspînditâ decît se crede, cà multi boieri cunoçteau limba slavonà §i citeau cârti scrise în aceastâ limbâ 1. De ce toemai Neagoe ar face exceptie ?
     Neagoe a dovedit în tot cursul vie{,ii sale pasiune pentru culturâ, gust artistic. Dorin^a de a fi privit ca un domn întelept, de a învâta pe altii, este
     1	P. P. PANAITESCU, capitolili « Cultura feudalà » în volumul colectiv Viata feudalâ în fara Romineascâ $i Moldova. (Sec. XIV—XVII), Bucureçti, 1957. De asemenea introdu-cerea la Manuscrisele slave din Biblioteca Acad. R.P.R., Bucureçti, 1959.
381