o va avea cu Julek, atentatul acestuia neizbutind, se va stràdui sà pàtrundà in sufletul lui, sá-i gàseascà cu intuifia pedagogului púnetele nevralgice §i sá-i dovedeascà netemeinicia falselor principii pentru care luptá. Dramatismul §i asemánarea conflictului amintesc de piesa Luciei Demetrius Campana (1949). Duelul este desigur inegal. De o parte, experienfa §i rafiunea unui om trecut prin fcoala viefii, de alta parte, exaltarea oarbá fafá de poza ve§nic càutatà a lui Okulicz. Ghiar dacá eriza produsá in con^tiinfa lui Julek de cuvintele lui Jagmin se consuma in afara scenei, prin finalul antrenant al piesei, autorul demonstreazá victoria forfelor noului, reflectlnd veridic dez-voltarea socialá. Profilul moral al comunistului Jagmin este umbrit lasa de únele slábiciuni nepotrivite. De?i mereu activ, este prezentà in comportarea lui o anume aplecare spre interiorizarea reflexivà, generata de o pasivitate de esenfà fatalista. In únele momente dramatice manifesta o ezitare in acuilme, care prejudiciazà claritàtii conflictului. In prima formà a piesei — cea din 1947 — de§i recuno^tea in Okulicz un du^man Invederat, il lasà sà scape l. In varianta a doua, Kruczkowski a indreptat acest neajuns. Pe de altà parte, din cauza relafiilor care-1 leagà pe Jagmin de familia Okulicz, conflictul social-politic se subfiazà simfitor, apàrind estompat, pe primul pian impunindu-se conflictul familial, ceea ce scade din valoarea piesei.
    Personaje necesare pentru a nuanfa coloritul fundalului social, sofii Lemariski, la care locuie§te familia Okulicz, refugiatá din Var^ovia, intrunesc psihologia oscilantà a micului burghez, cu urechea aplecatà zvonurilor §i glndul afintit spre trecut. Printr-un dialog cu ascufi^uri satirice, bine stàpinit, autorul reliefeazà egoismul §i falsa adaptare la noile condili de viafà a acestor cameleoni sociali, care ajung fàrà sà ezite pinà la tràdare pentru a-§i pune pielea la adàpost.
    Cu toate slàbiciunile pomenite, Revan§a se remarcà prin dramatismul intens al situafiilor §i ascufimea conflictelor, prin arta de a construí dialogul ?i originalitatea temei.
    « Operele lui Kruczkowski — opina Z. Jakubowski — slnt fàrà ìndoialà scrieri de cea mai mare valoare, care militeazà §i inspirà respectul §i dragostea fafà de lupta pentru libertatea §i demnitatea umanà, dispreful fafà de nedrep-tate »2. Aceastà nobilà pasiune ideologica a dat na§tere in 1949 la cea de a doua operà scenicà, Nem\ii (Niemcy), care li conferà autorului aprecierea de cel mai mare dramaturg contemporan din Polonia3. Creale de inaltà finutà artisticà, piesa a trecut peste hotare numele autorului4. Apàrutà in ajunul constituirii Republicii Democrate Germane, drama a jucat un rol deosebit de important In fomarea unei noi atitudini etice fafà de poporul german. Jelurile sociale comune ale clasei muncitoare din Polonia ?i Germania au constituit fundamentul pe care s-au dezvoltat legàturile de prietenie §i considerala reciproca ìntre cele douà popoare. Cu toate experienfele triste incercate de natiunile cotropite in timpul ràzboiului, « Nemfii slnt oameni » (acesta era titlul iniziai) este leit-motivul operei. Intr-un discurs rostit la
    1 Cf. A. PIOTROVSKAIA, Postfata la L. KRUCZKOWSKI, M36paHHoe, Moscova, 1955.
     ! ZYGMUNT JAKUBOWSKI, La littéralure polonaise contemporaine, ed. « Polonia », Varfovia, 1955, p. 35.
     3	Ibid., Cf. fi ZYGMUNT GREN, Dramal i przypomnienia, « Zycie literackie *, Cracovia, nr. 43 (23 octombrie), an. V (1955), p. 1—2.
     4	Piesa a fost prezentatà pe scenele mai multor capitole europene: Varfovia, Praga, Sofia, Berlin, Roma, Londra, Paris, Viena, Helsinki, Tokio, Bruxelles, Bratislava f.a.
285