volumul II din llcmopun Mo/idaeuu. Aceastà colemie reproduce si citeva din documentele cuprinse in alte publicatii ca: M. Dubrovin, CóopnuK ucmopunecKux Mamepuajioe u3HJieneitnbix U3 apxuea coócnweiuLou eeo umti. Be/iunecmm Kam\ejiapuu, sun. 7, St. Pb., 1895; Kymyioe e dynaucnux KHnwcecmeax, Chisinau, 1948, sau M. H. Kymy3oe, C6opH.UK JJoKyMeumoe, III, Moscova, 1952. Alte documente se gàsesc si in volumul Eaepamuon e dyuaucKux KH/mcecnwax, Chi§inàu, 1949.
    Folosind multe din aceste documente ca §i altele inedite din diversele arhive sovietice, cercetàtori ca N. I. Kazakov sau V. D. Konobeev §i-au publicat lucràrile lor dedicate relatiilor ruso-bulgare din perioada ràzboiului 1806—1812 atingind tangential si problema emigràrii. Neurmàrind insà in mod direct aceastà problema, cei doi cercetàtori sovietici n-au utilizat, cum era §i firesc, documentele romine§ti citate mai sus, ocupindu-se in special de actiunile mai importante ale emigratiei sau de participarea diferitelor corpuri de voluntari la ràzboiul ruso-turc.
    Prezentul studiu incearcà sa arate in generai emigrarea bulgara la nord de Dunàre in timpul ràzboiului 1806—1812, cauta sà precizeze in acest cadru asezàrile bulgarilor in Tara Romìneascà, ^inind seama de etapele in care aceasta s-a desfà^urat, stabilind — in màsura in care datele documentare o permit — satele sau orasele in care s-au asezat «bàjenarii», subliniind aspectele sociale, diferitele interese contradictorii de clasà care au determinat-o si càutind in sfirsit sà aprecieze numàrul bulgarilor care au ràmas aci in urma aceluiasi ràzboi.
    Desi ràzboiul din 1806—1812 se deosebe^te oarecum de celelalte ràzboaie ruso-turce din cauza interventiei lui Napoleon, nu vom insista asupra diferitelor sale faze, ci vom trece direct la problema emigràrii bulgare care a avut loc in acesti ani.
    De asemenea, din aceleasi motive menzionate la inceputul acestui studiu, nu se vor expune aci cauzele care a provocat aceastà emigrare §i care rezidà in situala economicà, socialà si politicà in care se afla poporul bulgar la inceputul seeolului trecut.
    Ceeace trebuie neapàrat sà subliniem este faptul cà necesitatea populàrii intinselor stepe din sudul Rusiei a obligat guvernul ^arist sà atragà ìncà din a doua jumatate a sec. XVIli colonisti stràini. Intre acestia, bulgarii au ocupat un loc de frunte, profitind de marile avantaje §i privilegii ce li se ofereau.
    In cei trei ani dinaintea ràzboiului din 1806—1812, mi^carea bulgarilor spre Rugia si in special spre Kerson, a fost deosebit de puternicà. Dupà cum afirma ducele de Richelieu, bulgarii care se a^ezaserà aci au reusit in foarte scurtà vreme sà ajungà la o situale de invidiat. E1 dorea sà a§eze in aceastà regiune §i alti colonisti bulgari, le pregàtise deja bani si locuinte, deoarece era sigur cà ràzboiul ce se declarase va favoriza puternic emigrarea populatiei sud dunàrene. De aceea, cu asentimentul tarului Alexandru, toti generala ru§i care au comandat armatele de la Dunàre, incepind cu Mihelson si ter-minind cu Kutuzov au urmàrit cu perseverentà aceastà problemà. Dacà ea apare deschis in diferitele lor. rapoarte, Kutuzov, in 1811, o subliniazàin modul cei mai dar intr-o scrisoare a sa càtre Rumian|ev: « Chiar de la inceput, de cind ostile majestàtii sale imperiale au intrat in aceste principate, toti conducàtorii de armate au incercat, atit cit le-a fost posibil, sà mute pe locuitorii