npuMTejiF) h noKopjiHBb ; ot(ï>) Toro Bpeiwe wcjiaôhjia ôojirapcKa CKHirraps HacHJiieMb rpenecKHMB, riopa^H Hecorjiacie h MajioflSui e rierpoBO... » 1
    Exemplele arata câ limba Istoriei nu este unitarâ çi égala din punct de vedere gramatical, în unele par^i ale ei. In ultima instantà, damaschinele §i operele lui Sofronie sìnt mult mai consecvente.
    Istoria lui Paisie este scrisâ intr-o limbâ traditionalâ prenationalâ. Dupa cum s-a aratat, §i limba damaschinelor este prenationalâ, dar aceasta este mai aproape de limba neo-bulgarâ, în timp ce limba lui Paisie este mai apropiata de slavona. Limba damaschinelor deservea o literaturâ prenationalâ, cu un conÇinut încà vechi, religios; limba traditionalâ din Istoria lui Paisie Hilen-darski servea unor scopuri mai largi, pentru scopuri na^ional-sociale. La Paisie, pentru prima data, limba slavona bisericeascà, îmbogâtitâ cu forme si cuvinte ale limbii noi bulgare §i-a làrgit functia sa socialà. Acest lucru constituie una din contradictiile renasterii noastre literar-lingvistice.
    De ce Paisie care §i-a propus sarcini noi ìn Istoria sa, cu totul diferite de întreaga literaturâ de pìnà atunci, a folosit totuçi limba traditionalâ si nu limba noua bulgara? Geva mai mult, conform mârturisirilor fàcute de el, Paisie nu stapìnea bine aceasta limbâ si nu a manifestai dorinta de a o respecta. Explicatia acestui fapt trebuie câutatâ nu numai ìn dependen^a sa de izvoare, dependen^â înteleasâ uneori aproape mecanic, ci dupà cum s-a aràtat, ìn acel caracter generai al limbii slavone bisericesti, ca limba literarà a mai multor tàri slave, aproape obligatorie, mai aies pentru opere de tipul Istoriei lui Paisie. Aici trebuie amintit si faptul câ nu numai istoriile lui Cezar Baronia (JJbHHun tfepKoman u ¿paMcdcrncKan, Moscova, 1719) si Mavro Orbini (Ruma Hcmopuoepacfiua..., St. Pb., 1722), care au servit ca izvoare principale pentru Istoria lui Paisie, sìnt scrise in aceastà limba. Gontemporanul lui Paisie, Ioan Rajc, a scris istoria Serbiei in 4 volume, de asemenea in limba « bisericeascà ruso-slovenà ». In afarà de aceasta, Paisie nu a putut sa nu tina seama §i de autoritatea pe care o avea limba slavonà bisericeascà in mijlocul cititorilor, copisti sau a bulgarilor care s-au grecizat si càtre care, de fapt, el ìsi ìndreapta chemarea sa.
     Faptul câ Istoria lui Paisie, care indicà ìnceputul literaturii noi bulgare, a fost scrisâ ìntr-o limbâ literarà traditionalâ prenationalâ nu micsoreazâ importante sa. Ea a reflectat profund si clar procesul istorie din a doua jumâ-tate a secolului al XVIII-lea, care a dus la întelegerea limbii bulgare ca limbâ nationalâ. Prin practica sa lingvisticâ Paisie a indicat în mod concret si drumul distrugerii vechii forme literare — prin introducerea curajoasâ a « cuvintelor simple » din limba vie popularâ, prin încâlcarea constientâ a normelor slavonei
      1	« Asemenea fericire fi pace a stràlucit ìn Bulgaria ìn timpul evlaviosului fi slàvitului far Asen cel bàtrìn fi a fost de mare folos pentru bulgari. Prin el Dumnezeu a binevoit fi a ridicat fi a reìnoit sceptrul fi statuì bulgar . . . Asemenea evlavie fi pace diavolul nu a putut suferi in Bulgaria fi a trezit invidie ìmpotriva (arului Asen. A fost un oarecare Ivanko, primul baron al £arului Asen, dar era un om intrigant fi invidios ; avea o familie mare fi fra|i fi erau slàvifi in Tirnovo mai mult decìt altii. Acest Ivanko s-a in^eles cu ai sài fi a atras pe multi in complotul sàu, sà-1 omoare pe |arul Asen, iar el sà-i ia tronul. Astfel a atras-o fi pe sora lui Asen ìn josnica lui nelegiuire. Tarul Asen a ìn^eles aceasta faptà a lui Ivanko, 1-a chemat ìntr-o noapte la el la judecatà fi 1-a condamnat la moarte . . . Dupà el s-a urcat pe tron fiul sàu Petru, dar n-a fost norocos ìn ràzboi, cum a fost ìnainte tatàl sàu, fi a fost prieten fi supus grecilor. De atunci sceptrul bulgar s-a slàbit in fa(,a violenti grecefti, din pricina slàbiciunii fi lipsei de ìn(elegere a lui Petru ...» (Op. cit., p. 39).
118