Totu§i, in ce priveste revolutia din ràsàritul Europei, intre Bàlcescu pe care-1 socotim cel mai clarvàzàtor reprezentant al ideii romine§ti de atunci, $i concepta politica a emigratiei polone este o deosebire. Despre revoluta rominà Czartoryski scria: « Chestiunea moldo-valahà sau rominà face parte, ca sa zicem a§a, din chestiunea slava, in care stà secretul puterii sau al neputintei Imperiului Austriac »1. Czartoryski socotea cà alianza popoarelor slave subjugate, cehii, slovacii, croatii, sirbii din Austria, polonii din Imperiul tarilor §i cei impartiti intre Prusia §i Imperiul Habsburgic, bulgarii din Imperiul Otoman, chiar ru§ii democrati, sà formeze principalul nucleu al revolutiei.Sprijinirea revolutiei unguresti, a celei rominefti, a fost pentru el numai o largire, o anexà a politicii slave 2. Aceastà politica de unitate slava in numele revolutiei nationale fusese adoptatà §i in celebrul, Manifest càtre popoarele Europei, al congresului slavilor de la Praga din 1848, care cuprinde fi atacuri impotriva popoarelor romanice, germanice §i a maghiarilor 3.
        Dimpotrivà Bàlcescu se gindea mai ales la unirea §i la solidaritatea celor trei popoare neslave din Europa de ràsàrit ; « Se afla in orient, serie Bàlcescu, trei nationalitàCi ce se deosebea de elementul slav. Avea in mina lor multe elemente de putere §i màrire. In loc sà se in^eleagà, sà se ajute, s-au asuprit una pe alta si in armi acesta (1848) cite trele au càzut. In^eleg pe unguri, romìni §i turci... ». « Noi nu sintem dusmani ai slavilor de miazàzi, adaugà imediat Bàlcescu, . . . (dar) pe lingà dezvoltarea §i conservarea elementului slav fi roman, noi vrem pentru interesul Europei Orientale, conservarea §i dezvoltarea elementului ture §i ungar » 4.
        Vederile de politicà generalà ale lui N. Bàlcescu erau mai largi ca acelea ale emigratici polone conservatoare conduse de Adam Czartorysky, eie cuprin-deau conceptia unei in^elegeri generale a popoarelor din ràsàrit, pentru elibe-rarea lor, atit a popoarelor slave, clt §i a celor neslave. Trebuie subliniat acest fapt in lumina celor spuse mai sus cà incheierea legàturilor intre revoluta rominà si cea polonà conservatoare nu insemna cà revolu^ionarii romini nu vedeau deosebirile de idei si de interese dintre din§ii §i conservatomi poloni,
Ídeosebiri doctrinare si de vederi asupra politicii generale. Cit priveste « democrazia polonà» ea incà nu avea, din nefericire, o actiune hotàrità §i urmàrità in chip stàruitor pentru reunirea revolutiilor din ràsàritul Europei, multumindu-se cu apeluri mistice la unitate.
       Singur marele poet Adam Mickiewicz, dintre frantaci emigratici polone despàrti|i de gruparea condusà de Adam Czartoryski, intreprinde o actiune de internacionalizare a revolutiei, publicind la Paris in 1849 revista « La Tribune des peuples » al càrei titlu era un program. In comitetul de redactie se aflau reprezentanti ai tuturor popoarelor subjugate, intre care si rominii: N. Bàlcescu, D. Bràtianu §i $tefan Golescu 5.
       Insà in 1850 « Democrazia polonà » iese din izolare §i aderà la Comitetul revolucionar international al lui Mazzini. La aceastà datà reprezentantii emigratici romine, intii N. Bàlcescu, apoi Dimitrie Bràtianu, intrarà §i ei in comitetul
        1	M. HANDELSMAN, op. cit., p. 102.
        2	L. RUSS JAN, Polacy na Wegrzech, p. 37.
        3	G. GEISSLER, Europäische Dokumente, Leipzig, 1939, p. 595.
4	Scrisoare a lui N. Bälcescu cätre A. G. Golescu, Belgrad, 1/13 ianuar 1849,
   Academia R.P.R. autografe.
       6 I. C. CHIJIMIA, AdaM Aluifxeeuu, H. EaAnecxy u «üecHb o PyMbinuu», in « Romanoslavica», II, 1958, p. 138.
67