¡a parte activa la via^a culturalà fi politica a {àrii, ridicìndu-se in scurt timp in fruntea poporului ceh. Au ìnceput sà decina primele locuri in domeniul ftiintei, literaturii fi ìnvà^àmìntului. Din rìndurile lor au ieçit remarcabili oameni de stat. Continua ìnsà sâ le fie stràinà arta militarà. La sfìrfitul sec. al XV-lea fi începutul sec. al XVI-lea, comuni-tatea avea un mare numàr de membri fi a gàsit numerosi apàràtori in rìndurile nobilimii fi aristocratiei cehe din sferele influente. In anul 1494 s-a produs o sciziune prin care s-a despâr{it aripa conservatoare, care respecta cu stricte^e ìn continuare principiile lui Chel-iicki, afa numita « MenSa stranka » (Partea minoritarà) de afa numita « Vétsà stranka » (Partea majoritarà). Frac^iunea «MenSa stranka» ìnsà, care a fost în contradicjie cu nevoile dezvoltàrii sociale, a dispàrut dupà mai pu{in de o jumàtate de secol.
      Comunitatea fra{ilor celti a fost persecutatà fi asuprità ìncà Inainte de despàrfirea ei oficialà de kalixtini in anul 1467. Cele mai acerbe persecufii au avut loc ìn anul 1548, fi in perioada care a urmat dupà bàtàlia de la Biala Gòra din anul 1620, cìnd cehii fi-au pierdut independen{a pentru 298 de ani. In ambele ocazii, polonezii au ìntins o mina fràjeascà celor persecuta^i. « Fra^ii cehi — serie Jan Amos Komenskÿ ìn Istoria comuni-tâ(ii bisericcçti a fra(ilor cehi — neavìnd càtre cine sà se ìndrepte decìt tot spre polonezii care vorbeau aceeafi limbà cu ei, au gàsit ìntr-adevàr azil in {ara acestora.
      Evenimentele care au fàcut ca ìn anul 1548 o mare parte din fra{i sà fie izgoni{i, au fost urmàtoarele: In deceniul al patrulea al secolului al XVI-lea, poporul ceh urmàrea cu aten{ie lupta care se ducea in Germania ìntre catolici fi evanghelifti. Statuì ceh reformat a refuzat sà dea ajutor militar lui Ferdinand I ìmpotriva celor de aceeafi religie cu cehii. Ferdinand, so{ul Annei Jagiello dupà moartea lui Ludwik Jagielloiiczyk, a fost aies rege al Cehiei. In urma acestei nefericite alegeri, pe tronul Przemyélilor a ajuns dinastia Habs-burgilor, care a consolidât orìnduirea feudalà pe pàmìntul ceh fi a apàrat-o cu fermitate timp de cìteva secole.
      In fruntea mifeàrii nazionale ìndreptate ìmpotriva regelui, ca a celui mai ìnfocat adept al catolicilor, s-au situât in primul rìnd cetà{enii orafului Praga fi cì^iva nobili cu influenza printre care fi membrii ai comunitàri fra^ilor cehi. Aceftia au reufit in mare màsurà sà facà sà se pràbufeascà planurile agresive ale lui Ferdinand. Atitudinea unitarà a poporului ceh, care a reufit sà-fi apere cu succès drepturile sale, a fost totufi ìnfrìntà de càtre tràdàtorii care proveneau in primul rìnd din sferele ìnalte ale nobililor feudali. Dupà victoria de la Szmalkald, regele a folosit raporturile defavorabile existente ìntre kalixtini fi fra|ii cehi, precum fi atitudinea egoistà a majoritàtii fleahtei fi a dat lovitura de mult plànuità fra^ilor cehi care ìntrejineau vii legàturi cu dufmanii cei mai ìnverfunaji ai lui Ferdinand, conducàtorii germani ai partidului evanghelist. La 5 octombrie 1547 regele a emis un mandat ìmpotriva pikharfilor, interzicìnd orice fel de adunàri ale fra^ilor, ìndeplinirea practicilor religioase fi recomandìnd con vertirea frafilor din comunità te la religia recunoscutà de rege. In afarà de aceasta, sursele cele mai importante ale comunitàri au ajuns ìn mìinile regelui, prin confiscarea pàmìntului celor mai avu^i membrii ai comunitàri.
     Ferdinand I a dat fi un al doilea mandat, mai aspru, la 20 ianuarie 1548, prin care a poruncit ca to|i clericii, conducàtorii fi ìnvà^àtorii fra^ilor cehi care ar ìncerca sà organizeze slujbe, sà fie da|i pe mina arhiducelui Ferdinand la palatili praghez. Regele a poruncit de asemenea respectarea tuturor decretelor date ìmpotriva pikhartilor de càtre regele Wladyslaw JagielloAczyk fi a decretului neaprobat de seim din anul 1507, in baza càruia to^i pikhar|ii care fàceau parte din nobilime fi burghezie erau condamna^ la bani{ie.
      Decretele regale erau ìndeplinite in primul rìnd pe acele teritorii, care, dupà confiscarea pàmìntului de la domnii ce aparfineau comunitàri, ìi reveneau lui Ferdinand. Acolo s-au ìnchis toate localurile de adunare, s-a confiscat averea fratilor fi muir au fost arestar. Ultimatumul definitiv 1-a dat arhiducele Ferdinand comunitàri la începutul lunii mai 1548. Toate persoanele care pînà la acea datà nu au trecut de partea catolicilor sau cel pu^in de partea kalixtinilor, urmau sà fie chemate ìn fa^a comisarilor regali fi sà se lepede de credinfa lor. Cine nu fàcea acest lucru, trebuia ca in decurs de fase sàptàmìni sà pàràseascà pàmìntul regai ìmpreunà cu so{ia fi copiii, sau sà i se taie capul fi sà i se ia averea. Dar ilici cele mai ìnfioràtoare pericole fi represiuni n-au reufit sà-i facà pe majoritatea fratilor sà tràdeze religia pàriniilor lor. Ei s-au pregàtit sà piece ìn Polonia fràfeascà, unde sperau sà gàseascà a doua patrie.
      Dar aceftia nu au fost primii membrii ai comunitàri pe teritoriul polonez. Chiar inainte de primul vai de emigranti din 1548, existau fugi individuale ale frarior din Cehia spre Polonia. « Mul{i frafi care au pàràsit Cehia din cauza « persecurilor, au venit in 1516 la Leszno » — serie Jaroslaw Bidlo ìn lucrarea sa fundamentalà intitulatà Comunitatea
470