studiul polon asupra täränimii romine se intreabä, cum va putea täranul sä-§i imbunätäteascä soarta, dacá legea il opreste de la aceasta. Acesta este adevärul « dacá na^iunea vrea sä aibä o existentä politicä, abuzul trebuie dezrädäcinat, (prin abuz se in^elege claca). In ce priveste Biblia invocata de Arsache, nicäieri nu veti gäsi acolo principiul dupä care un om trebuie sä munceascä, iar altul sä consume ».
     Acest interesant räspuns polon este o contribuye de cel mai mare Ínteres la lupta pentru eliberarea ^äranilor romini, a doua zi dupä revolutia de la
1848.	Este adevärat cä autorul nu propune soluti precise, afarä de desfiin-tarea cläcii, se fere§te sä vorbeascä de o expropriere a mo^iilor. Totusi desfiin-tarea cläcii, chirie pentru lotul rezervat ^äranului, inseamnä in chip logic cä acest lot íi va rämine in deplinä proprietate.
    REVOLUflA PE PLAN INTERNATIONAL Dar, trebuie sä recunoastem, aceste preocupäri sociale nu erau pe primul plan al actiunii emigratici polone, in special al celei conduse de Adam Czartoryski. In relatiile ei cu mi§carea revolucionará rominä juca un rol principal politica internationalä. Rominii aveau pufine relatii folositoare cu partidele democratice revolutionäre din Europa; prin studenti romini se incheiaserä anume cunostinte la Paris, iar Cimpineanu in 1839 fusese la Londra, dar vizita sa politicä in Marea Britanie nu avusese urmäri. In schimb, polonezii incä de 17 ani aveau pozi^ii cistigate in toate statele europene, cu legäturi cu partidele politice, cu presa, cu diplomazia, cu burghezia bancará si chiar cu curtile regale. Comitetul polon din Paris condus de Adam Czartoryski poseda o intinsá retea de agenti diplomatici, semioficiali, in toate capitalele, de la Londra la Constantinopol, precum §i o altä retea de spioni si agenti secreti conspirativi 1. Aceastá retea putea fi de mare folos pentru revolutionarii romini in ac^iunea lor de propaganda in Europa.
    Dar organizatia polonä de legäturi internationale se baza pe anume principii politice, care se pot rezuma astfel: revolutia nu poate fi practic vorbind, nici in scopurile sale ultime, o actiune localá, ci este un moment din evoluta tuturor popoarelor spre libertate. Pentru indeplinirea ei trebuie incheiatá o intelegere a popoarelor asuprite in vederea sculärii impreunä impotriva aliantei asupritorilor. De aceea au incercat polonii in 1849 o media-tiune pentru impäcarea rominilor si a ungurilor, de aceea luptau pentru unirea popoarelor din räsäritul Europei.
    Dintre romini erau multi care au väzut revolutia de la 1848 intr-un cadru foarte strimi, ca o luptä pentru nevoile locale, astfel Heliade, Teli, N. Golescu, pe de altä parte I. Ghica inclina sä socoteascä revolutia de la 1848 ca o revenire la vechile capitulatii cu Imperiul Otoman. In schimb, N. Bäl-cescu, poate influentat si de revolutionarii poloni, a conceput in chip hotärit revolutia pe plan international : « Ziua dreptätii se apropie, in care se vor ridica popoarele, ca sä mäture rämäsita tiranilor, de pe fata pämintului. Atunci nu veti mai fi singuri in fata dusmanului, ci toate popoarele Europei vor alerga intr-ajutorul vostra si vor sta impreunä cu voi » (septembrie 1850) 2. E vorba deci de revolutia generala, a aliantei popoarelor asuprite, asa cum o vedeau si polonii.
     1	M. HANDELSMAN, Czartoryski, Nicolas I et la Question du Proche Orient, p. 12, 24—27.
     2	N. BÄLGESCU,Opere, Ed. Acad. R.P.R., I, Bucu”eçti, 1953, p. 312.
66