Trebuie reamintit cá, spre deosebire, de pildà, de modul in care s-a rezolvat problema corespunzàtoare la noi în Çara dupa 23 August 19^4, in Rusia, îndatà dupa rásturnarea din Octombrie 1917, cea mai mare parte a intelectualita^ii a luat atitudine de impotrivire fata de guvernul sovietic. E semnificativ, de pildá, urmátorul amánunt: la inceputul lunii noiembrie 1917, Comitetul Central Executiv al Sovietelor din Rusia, ales la Congresul al II-lea, a íncercat sa convoace la o sedin^a la Smolníi pe cei mai de seama scriitori, actori, pictori. Au venit doar 5—6 persoane printre care si Vladimir Maiakovski *. La 3 (16) decembrie 1918, la o sedintà a cenaclului literar « Sreda » (Miercurea), compus ín majoritate din scriitori realisti, adunarea 1-a exclus pe Serali movici numai pentru câ a acceptât sa conduca sectia de literatura si arta a ziarului « Izvestia ». Plecînd de la sedintà, Serafimovici a spus: «Da, domnilor, s-a sâpat o prâpastie o prâpastie adîncà între voi si popor — muncitori, târani, soldati »2. Çi sentimentul acesta trebuie luat în considerale, pentru cà îl avea nu doar Serafimovici, ci toti acei care militau pentru triumful deplin al revolutiei. Atitudinea rezervatà, ostila chiar a partii celei mai însemnate — numericele — a intelectualità^ii era speculata abil de propaganda contrarevolutio-narâ, care încerca s-o interpreteze ca o rupturà între revolute §i cultura. Pînà si Gorki gresise în acele zile, sustinînd câ bolçevicii sînt obligati sa facà compro-misuri pentru a se asigura de colaborarea intelectualitâtii « democrate » (ceea ce înseamnà, de fapt, colaborarea cu esserii çi mençevicii). Lenin însa a respins categorie ideea unei asemenea colaboràri si Gorki a recunoscut mai tîrziu câ « teoreticianul » Lenin a avut dreptate. Dar nu fiecare intelectual sau poet-muncitor atasat revolutiei avea clarviziunea lui Lenin. Pe unii propaganda contrarevolutionarâ îi impresiona §i-i deruta. Un cor imens de «prieteni ai poporului » de cele mai variate nuante vârsa lacrimi de crocodii: s-a terminât cu cultura, cu arta, cu frumosul, revolutia bolsevicâ a adus la putere gloata inculta ; sâ luptam contra bolsevicilor pentru salvarea artei si a culturii. Acestor campioni ai fátfirniciei contrarevolutionare le râspundea ín «Pravda» poetul proletar Kirilov:
                 Mbi — Ht-CMcpTiifaie, rpo3Hbie Jieinona Tpyfla
              Mm — noóeAHTenH npocTpaHCTBa Mopeñ, OKeaHOB h cyuiH,
                Cbctom HCKyccTBeHHbix cojihh Mbi 3a>K>KeM ropo.ua, rio>KapoM BoccTaHHH ropHT HaniH ropAwe /lynm.
               Mbl BO BJiaCTH MHTOKHOrO, CTpaCTHOrO XMejlü,
                 IIycTT. KpH'iaT Ha«: <(Bbi nana^H KpacoTbi»,
                Bo hmh Harnero 3aBTpa — co>K>KeM Pa(j)a3Jia,
                Pa3pyuiHM My3en, pacToriMHM ncKyccTBa UBeTbi. 3
      1	Academia de ftiin^e a U.R.S.S. Institutul de literatura mondiala « A. M. Gorki ». IIcmopuH pyccKoü coeemcKoü jiumepamypbi, voi. I (1917—1929), Editura Academiei de ¡Jtiin^e a U.R.S.S., Moscova, 1958, p. 530.
      2	Ibidem, p. 531.
      3	Sintem legiunile aducatoare de groazá, fára de moarte, ale Muncii,
        Sintem invingátorii spatiilor de pe mari, oceane ij>i uscat,
        Vom aprinde oracele cu lumina sorilor artificiali,
        Ard, incendiate de ráscoale, sufletele noastre mindre.
        Sintem stàpini^i de be^ia rebelà a pasiunilor,
        Sa ne strige: « Sinteti càlàii frumuse^ii ».
       In numele zilei noastre de míine — sá-1 ardem pe Rafael,
        Sà dàrimàm muzeele, sa calcam in picioare fiorile artei.
229