Tolstoi va fi domnind « iubirea », dar « pacea, armonia si dreptatea » nu puteau nicicum sa fie intronate. Tolstoi §i-a indeplinit chemarea, fàcind abstrac^ie de amestecul « de socialism utopie cu misticismul religios » — remarcat de criticul romin, — insà numai in sensul ridicàrii literaturii la treapta superioarà a realismului critic, al demascàrii necrutàtoare a tarelor societàri burghezo-mo§iere$ti ruse, cit §i in pàtrunderea §i descrierea dialecticii sufletului ome-nesc. ìn ceea ce prive§te insà « pàmintul fàgàduin(,ei, acolo unde e lumina, unde e frumosul, unde e adevàrul, unde e dreptatea socialà »1 se §tie ce a dat creala lui Tolstoi.
    Meritul incontestabil al lui Gherea constà in faptul cà a consemnat, in articolul Arti§tii cetà^eni, caracterul protestatar al romanelor tolstoiene, ocolit, dupà cum am aràtat mai sus, de Duiliu Zamfirescu in studiul sàu, cà a relevat atitudinea civicà a scriitorilor, cà « §i-a sporit capitalul », dupà cum spunea V. I. Lenin, in lupta pentru demonstrarea obligatività(.ii tendintei in artà, fie ea creatà chiar §i de un reprezentant al « acelor clase care se simt bine in statu quo » 2 §i cà s-a servit de opera tolstoiana in propagarea ideilor socialismului in Cara noastrà. « Apar^inind celei mai inalte aristocratiuni
—	spune el — Tolstoi duce ràzboi contra acestei aristocra(ii si in generai contra claselor neproducàtoare ale societàri. Exploatarea claselor muncitoare e, dupà Tolstoi, pàcatul originar care corupe prin lene ?i lux clasele superioare §i timpe^te §i ucide prin mizerie $i muncà exageratà clasele muncitoare »3.
     De?i in aceastà perioadà Gherea incepe sà devieze de la pozi(iile sale din epoca « Contemporanului » (de exemplu in « Anarhismul si socialismul », 1892} ceea ce il va duce ulterior la o atitudine de revizuire a marxismului si la acceptarea « càii legale » de luptà, la peticirea vechiului aparat de stat prin reformism, in critica literarà totu§i ideile lui au fost progresiste §i au jucat un rol hotàritor in dezvoltarea criticii literare §tiin(ifice in tara noastrà.
     Studiul amplu al lui Duiliu Zamfirescu, publicat in « Convorbiri literare », 1892, §i articolul lui G. Dobrogeanu-Gherea Artiftii cetà\eni, diametral opuse sub aspectul intelegerii creatiei tolstoiene §i al unghiurilor de interpretare a ei ca urmare a pozi^iilor de clasà ale autorilor, au lasat o amprentà vizibilà in materialele critice apàrute ulterior in presa romineascà de-a lungul a douà decenii. Cu mici §i neinsemnate exceptii eie au constituit jaloane de orientare in aprecierea operelor lui Tolstoi pentru taberele adverse §i in permanentà luptà.
     Interesul pentru personalitatea lui L. Tolstoi s-a men^inut mereu viu la inceputul veacului nostru §i s-a intensificat in mod deosebit pe màsurà ce se apropia comemorarea celor optzeci de ani de la nasterea scriitorului.
     Excomunicarea lui Tolstoi din rindurile credinciosilor ortodoc§i (1901), care a fàcut atita vìlvà in Rusia §i in lumea intreagà, a avut un ecou larg §i in presa romineascà. Nu vom semnala insà aici decit un aspect: « Luceafàrul »r care apàrea atunci la Budapesta, anunta sub un titlu senzational cà « cel mai mare scriitor rus in viat-à » se va stabili definitiv in Rominia. Se preciza chiar §i ziua sosirii la noi — 28 septembrie — §i locul unde i§i va avea resedin^a: « Iarna o va petrece in Bucure^ti, iar vara in romanticul sat din apropierea
       1	Ibid.
       2	Ibid.
       3	Ibid.
‘270