frafilor Kaudzïtes : fíeinis Kaudzile (1839—1920) çi Matiss Kaudzite (1848 — 1926), repre-zentanti ai realismului critic în proza letonà *, çi terminínd cu literatura epocii sovietice.
      Gramatica limbii letone literare contemporane se sprijiná pe tot ceea ce s-a scris pînà ín prezent despre acest idiom baltic. De un nepretuit ajutor au fost studiile ling-viçtilor sovietici care trateazà diverse probleme de teorie a limbii actúale. Un loc deosebit Î1 ocupà aici cercetàrile fundaméntale, riguroase çi bógate in fapte, ale lui K. Mîlenbah çi mai ales J. M. Endzelin (v. p. 822—823). Folosind însà tradita gramaticalà — nationalà çi strâinâ — autorii nu pornesc de la scheme çi formule gata fàcute, ci se bizuie, In primul rìnd, pe un material faptic care confirma observable çi analiza întreprinsà de ei înçiçi.
      Cartea cuprinde un Cuvint mainte (p. 3—5), o Inlroducere (p. 7—14), apoi tratarea pe capitole a problemelor de Fonetica (p. 15—71), Derivare (p. 73—374) çi Morfologie (p. 375—815), urmatà de un Indice al ahrevierilor fi izvoarelor (p. 817—823) çi o amplà Tabla de malerii (p. 825—830).
      Prefafa confine unele date eu privire îndeosebi la structura, caracterul çi izvoarele folosite de autori în procesul de elaborare a Gramaticii.
      tn Introducere sînt tratate, ca çi în Gramatica limbii ruse a Academiei de ijtiinte a U.R.S.S. *, chestiuni cu caracter general ca : obiectul gramaticii; fondul principal lexical çi structura gramaticalà; lexicología; formarea cuvintelor; morfologia çi sintaxa; fonetica; forma çi sensul gramatical; mijloacele de exprimare a sensului gramatical (afixele, suple-tivismul çi alternantele) ; forme sintetice çi forme analitice; categoriile gramaticale; pàr(.ile de vorbire; cuvinte eu sens deplin çi cuvinte adàugàtoare de sens. Toate aceste.probleme teoretice sînt discútate in Gramolici cu foarte mul tà competintà. (Despre formarea cuvintelor nu ni se dau indicafii aici, deoarece capitolili consacrat derivatici este précédât de o introducere, unde sînt dezbàtute ehestiunile eu caracter general).
      în privinja structurii acestui prim volum, credein cà ar fi fost necesar sà se includà çi un capitol destinât lexicologiei, aça cum s-a procédât în eazul limbii romîne 3. De fapt, în aceastà problemà nu existà unita te de vederi. Astfel, nici Gramatica limbii ruse a Academiei de ¡j>tiin{,e a U.R.S.S. nu trateazà fenomenele de vocabular.
      In schimb, gàsim justà plasarea într-un capitol special a derivârii, spre deosebire de Gramatica limbii ruse sau de cea a limbii romîne, in care formarea cuvintelor este discu-tatà la fiecare parte de vorbire. Avem însà impresia cà numàrul de pagini afectat derivatici (300) în Gramatica limbii letone este prea mare (în raport cu Fonetica, pentru care au fost rezervate miniai 55 pagini) 4. Dar capitolul derivârii este prea mare chiar dacà-l comparàm cu cel de morfologie, care cuprinde 441 pagini. Morfologia este însà extrem de complicata, mai aies într-o limbà ca letona. Fàrà a diminua importatila formârii cuvintelor, çi, implicit, a preferintelor lingvistilor letoni, trebuie, totuçi, sà recunoaçtem cà s-a vorbit, prea mult despre acest capitol. Dacà se renunta la unele amànunte, ar mai fi ràmas loc çi pentru tratarea diverselor fenomene de vocabular, càci Gramatica se adreseazà masei mari de citi tori, iar lexicul pune probleme din cele mai complicate 5.
      !n Foneticà sînt abordate chestiuni ca : sistemili vocalic çi consonanti al limbii letone literare contemporane, schimbàrile sunetelor, interactiunea fonemelor, legile fonetico etc. Astfel, autorii vorbesc de distilleria care trebuie fàcutà între sunet çi fonem çi, respectiv, de raportul ce existà ìntre foneticà çi fonologie (§16—17), descriindu-ne apoi sistemul vocalelor çi al consoanelor (§ 18—20). Dupà clasificarea çi descrierea particularitàtilor articulatorii ale vocalelor (§ 21—36) urmeazà diftongii, ìn letonà ìn numàr de 10 (ai, au, ei, ui, iu, ie, uo, oi, eu çi ou, dintre care ultimii apar numai în cuvinte de origine stràinà) (§ 37—40), consoanele (§ 41 — 80) çi diferitele modificàri ale fonemelor, inclusiv alternantele poz¡t¡onale çi istorice (§81 —119).
       1 ln iegäturä cu creala fratilor Kaudzites, vezt J. NIEDRE, op. cit., p. 263—284.
       *	rpaMMamuKa pyccKoto nsuna, vol. I. <PoHemuxa u Mop<f>oAoiu/i, Editura Academiei de SI i ili te a U.R.S.S., 1952, p. 7—45.
       *	Gramatica limbii ramine, vol. I. Vocabularul, Fonetica çl Morfologia, Edit. Acad. R.P.R., 1954, p. 29—49 (Vezi j usti ficarea de la p. 49). —Cf. s¡ Limba romînd —Fonetica — Vocabular —Cromatici, Editura Academiei R.P.R., 1956, p. 37—52.
       *	In Latvieiu valodas gramatiha (Riga, 1951) J. M. ENDZELIN rezervâ Foneticii 230 de pagini (p. 24—254).
        ‘ S-ar fi putut utiliza aici studii ca: M. SA ULE-SLFINE, OcHoanoù cAoaapHuü ûottd u c/io«apnuü cocmaa AamutucKoeo nsuxa. , .Tpy.ii.i IIHCTHTyTit feiMKa u HHTcpaTypia AH JI&tbhîîckoü CCP*‘t vol. II, Kditura Academiei de > t iin ; e a R.S.S. Letone, Riga, 1953, p. 123—149. — R. GRABIS, O paieumuu u pajpa6omne AamulucKoù mepMUHOAOlUU, ibidem, p. 171 —186.—K. KAULINS, Paseumue aôuiecmaeHHO-noAumuuecKoü ackcuku AamuiucKOio H3UKa a C9R3U c nepeeoöQmu Ha AamumcKuü nsuK covuhchuü kaqccukoa MapKCU3Aui-AeHuHu3Ma, ibidem, p. 187—196.— A. SABALlAUSKAS, Battu kalbuzemes ühio augulit pavadiniumu hilemes hlausimu (In problema originii denumirilor de plante agricole In limbile baltice), Lietuvos TSR Mokslu Akademija. Lituviu kalbos ir literaturas institutas, «Literatura ir kalba •, vol. III, Editura de Stat pentru literaturâ beletristici, Vilnius, 1958, p. 454—46 1 s.a.
523