« Dupà ce va veni (solul), tu sà asculti toate cuvintele lui cu socotinfà fi cu luare aminte, sau de vor fi bune sau rele, sau blinde sau aspre. Toate sà le fii in mintea ta fi nimic dintr-insele sà nu uifi, fi nici sà te bucuri mult cà va spune cuvinte bune, nici iar sà te minii cà va spune fi va zice cuvinte de ràu. Ci-1 intreabà de toate cu blìndete fi cu smerenie fi, dupà ce-fi va ràspunde cà: « Ce mi-a zis stàpìnul meu, toate le-am gràit, atunci tu sà nu-i mai ràspunzi nici un cuvint impotrivà, cà de vei mai ràspunde ceva, nimic nu vei foiosi. Cà cuvintul este ca vintul: dacà iese din gurà nici ìntr-un chip nu-1 mai pofi opri fi màcar de te-ai cài fi ziua fi noaptea, nimic nu vei foiosi. Ci dacà-fi va da solul solia, iar sà-1 trimiti sà-1 petreacà cu cinste pinà la gazdà... » K
    N-au iefit oare aceste sfaturi din propria experientà a domnului ? E greu de presupus cà un càlugàr avea experienfa sau cunoftinte exacte de modul de primire al solilor fi putea sà dea sfaturi in consecintà. In experientà curfii, in schimb, ceremonialul primirii solilor constituia o tradire si era cunoscut in chip practic. De aceea, sfaturile despre primirea fi trimiterea de soli sint izvorite dintr-o practicà voievodalà. Se aratà finuta demnà fi impunàtoare ce trebuie sà aibà fi domnul fi boierii, « impodobifi frumos », la sosirea solului, se recomandà sà fie gàzduit departe de palat fi de gradinile in care voievodul se poate plimba cu sfetnicii lui. Se dà, de asemenea, sfatul ca solul sà nu fie zàbovit mai mult de douà, Irei zile, timp necesar pentru a se odihni, plnà la prezentarea soliei. Intre timp domnul fi boierii trebuie sà se pregàteascà pentru primirea oficialà a solului in divan, la ziua sorocità:
      « fi sà te impodobesti fi tu cu haine frumoase... §i sà iefi cu mare slavà sà fezi in jeful tàu... fi sfetnicii tài cei bàtrìni sà fazà pe scaunele lor, unde li este locul fi li se cade. Iar boierii cei tineri sà fie impodobiti cum se cuvine fi sà stea toti, de-a rindul, ìmprejurul tàu... Deci sà alegi dintr-ìnfii cìfiva oameni vrednici fi sà-i trimeti sà cheme solul, sà-fi dea solia »2.
     Nu pare de loc probabil ca un càlugàr sà fie preocupat de asemenea forme exterioare, de pompà pàminteascà. Pe el il intereseazà sufletul, desfàcut cit mai mult de trup, si ideea de Dumnezeu, care trebuie sà primeze fi sà treacà inaintea oricàrei alte preocupàri.
     Dupà primirea soliei, domnului i se recomandà sà se sfàtuiascà cu boierii sài asupra ràspunsului, ce urmeazà sà-1 dea solului. $i aici se remarcà un rationa-ment, care nu putea sà fie spontan emis, fàrà o experientà a faptelor. I se spune anume viitorului domn sà nu creadà cà ifi pierde prestigiul, dacà cere sfatul boierilor, fiindcà meritele unui lucru intocmit dupà sfat bun se ràsfring numai asupra domnului, dupà cum ponoasele unei actiuni gresite, initiatà numai de domn, nu cade pe boieri, ci numai pe el:
      «... dacà se tocmefte sfatul bine fi cum se cade, lauda fi pohvaia domnului este peste toatà lumea, iar sfetnicii fi boierii ìntru nimica nu se pomenesc, fi zie tofi: « Harnic, fi vrednic fi ínfelept domn este acesta, fi vrednic de a se pomeni fi de a se ferici in toate lucrurile lui ». Iar de se va zminti sfatul fi nu va fi sfat bun fi cu cliibzuialà, nimeni nu va invinovàfi pe sfetnici, nici pe boieri, ci numai pe domn fi vor zice: «Acesta este domn nebun fi nu i se cade lui sà fie ìntre domni... »3.
    Nu se prea vede ce Ínteres avea un càlugàr « sà apere » pe boieri fi nici ce pregàtire si experientà il putea ajuta sà indrumeze atit de sigur si logie pe un viitor domn. Sfatul acesta, ca fi aitele, nu are nici o lgàturà cu mentalitatea fi viata càlugàreascà. Continuarea in aceeasi chestiune e
      1	Invapàturile, ed. N. Iorga, p. 199.
     2	Ibidem, p. 198—199.
      3	Ibidem, p. 201.
322