pilor vremii sale x. Intr-o tara in care, in loc de umanismul burghez, era in floare isihasmul ortodox, a fost firesc sa aparà in mintea lui Neagoe ideea de a da ìnvà^àturi inchipuindu-se pe patul mor^ii, §i numai dupà ce opera a fost ìncheiatà, dindu-§i seama de posibilitàtile restrinse ale genului, a reluat incercarea in forma nouà a « Invà^àturilor ».
    Analiza operei dovede§te cà ea nu este un capitol din ìnvàfàturi, ci o scriere de sine stàtàtoare, perfect rotunjità, cum este $i oraria funebrà la mor-mintul maicii sale, si predica Despre frica fi dragostea lui dumnezeu, pàstratà §i intr-o prelucrare greceascà 2. Ea cuprinde in embrión preocupàrile fi ideile viitoarelor Invàfàturi §i recunoa§tem in linii mari planul care va structura materialul acestora.
    Dupà o rugàciune §i o lungà enumerare, in genul acatistului, a treptelor ierarhice §i cinurilor clericale, asemànàtoare cu aceea pe care o ìntilnim in oratia funebrà, domnul cheamà la càpàtii « pe prea dulcii mei fii §i pe iubitele mele fiice §i iubi^ii mei vlasteli §i slugi » (Versiunea slavà, p. 316). Acum, poves-tirea se face o clipà la persoana a 3-a ca o nara^iune a domnuiui pentru cei ce vor citi mai tirziu scrierea: « Ei au venit cu totii la dinsul §i s-au infàti^at toti inaintea ochilor lui §i le-a spus » (vers. slavà, p. 316). Astfel, cadrul generai a fost regizat. Urmeazà desfàsjurarea invà^àturilor, intr-un mod care seamànà izbitor cu viitoarea scriere, pina ?i in expresii:
«lar eu acum odraslele mele, voiu sà và ìnvàf precum zice Solomon «fiule primefte invàsa-tura tàtine-tàu fi ascultà sfatul mine-ta ca sà tràiefti in veci ». Drept aceea fàtui meu fi eu te invàf: mai inainte de toate, de acestea, sà ave{i frica lui dumnezeu in inimile voastre fi sà và fie sufletele curate dimpreunà cu trupurile fi sà iubifi sàracii fi mifeii fi sà le faceti milostenie si sà và rugafi lui dumnezeu... cu tot dinadinsul fi nu numai din gurà ci cu toatà inima fi cu tot sufletul fi cu tot cugetul (comparà cu inceputul pàrtii I-a)... §i ve{i domni in lumea aceasta cu pace... » (ms. 109 f. 237 v — 238 r).
    Se adreseazà fetelor, §i dupà aceea, boierilor:
« Veniti fi voi, boiarii miei, cei credincio.fi fi slugile mele care mi-a^i slujit bine in toatà via^a mea, fi luafi astàzi aminte la glasul gurii mele fi ascultafi, cà astàzi traiul vie{ii mele se sfiifefte fi ceasul cei de apoi mi s-au apropiat. Astàzi lumina ochilor miei, cu cari in toatà vremea priviam spre lucrurile cele trecàtoare fi spre slava cea defartà a lumii aceftia, fi cu carii in toatà vremea và imblinziam, dragii miei, fi voi lua^i de la dinfii veselie fi bucurie, iatà acum cà apuserà, fi altà privire dobìndii, fi de acum nu-mi mai este a mai privi spre voi cu veselie. Astàzi limba mea, cu care de-a pururea và ìndulciam fi d-impreunà cu voi petreceam fi ne veseliam, acum se amàrì fi se ìncuie, fi de acum nicio vorbà dulce nu và poate ràspunde fi sà và gràiascà. Astàzi frumuse^ea fe|ei mele, care o spàlam In bàile cele calde, fi ìn odihna cea bunà, fi in slava defartà, acum toate se Intunecarà. §i urechile mele, cu care ascultam vioarele fi tóbele fi surlele fi canoanele fi alte feluri de veselii multe, acum se astuparà ». (Ms. 109 f. 238 v — 239 r).
    Se aminte§te « dragostea voastrà cea multa care ati avut càtre mine eu acum o cunoscui si vàz cà foarte m-a^i iubit ». Despàr^indu-se de ei se induioijeazà cà:
« acum ve^i incepe a sluji altui domn, necunoseut fi stràin, care nu va cunoafte pre voi, nici voi pre dinsul. Deci, boierii miei fi slugile mele cele dragi fi iubite, eu voiu sà và ìnvàt fi de aceasta. Domnuiui sau stàpinului neftiut fi necunoscut nevoie ii este a sluji sluga pin li va afla obiceiul lui, cà sluga ceia ce nàdàjduefte càtre stàpìnul neftiut fi necunoscut, acela este ca omul cela ce se reazimà pe frunza care plutefte pe fata apei. Deci, cind va sa se apuce de dìnsa fi sà-i foloseascà, atunci se inneacà fi piare. Afijderea fi voi, pìnà ve(i afla firea fi obiceiul domnuiui aceluia, multà minte và trebuiefte sà ave(i, cà mintea este
     1	A. GRAMSCI, Oeuvres choisies, Paris, 1959, p. 181 —182.
2	V. GRECU, O versiune nouà a unei invàtàturi a lui Neagoe Basarah, Bucurefti, 1941.
372