asaltului pornit de aceastä clasä sociali! pentru cucerirea puterii, adica sfir§itul secolului al XVI-lea 1.
    Domnie autoritarä §i retragere ascetica. Astäzi, pe temeiul cercetärii materialiste a istoriei Romìniei, putem fixa momentul politic al scrierii ìnvà-fàturilor §i sensul lor in lupta pentru centralizarea statului feudal in Jara Romineascä. Caracterul §i tendinta acestei scrieri sint acele ale doctrinei domniei autoritäre, care se aflä in concurenfä cu marea boierime pentru cirmu-irea statului. Intemeiat pe alte päturi sociale, mica boierime, tirgovefii, clerul si chiar färänimea libera, domnul se impotriveste asaltului marei boierimi asupra puterii supreme.
     Gindirea politica a autorului este strins imbinatä cu cugetarea religioasä ; paginile de pura literatura religioasä, culese din literatura religioasä bizantinä (cunoscutä prin mijlocirea traducerilor slavone) nu pot fi despärfite de cele, mai putine la numär, care expun doctrina politicä a scriitorului.
    La prima vedere, acest lucru se explica: intocmai ca §i ceilalfi apärätori ai absolutismului monarhic, autorul leagä monarhia de dreptul divin ; pentru el domnul este unsul lui dumnezeu, deci are in primul rind indatoriri reli-gioase: cinstirea icoanelor, rugäciuni, ajutarea bisericii, care a fost intotdeauna un stìlp puternic in sprijinul monarhiei feudale. Cartea, care urma sä fie cititä, trebuia sä aparä in ochii cititorilor ca o afirmare a legäturii de nezdrun-cinat intre domnie si bisericä.
     ln realitate, lucrurile nu stau asa §i se vede u§or cum doctrina religioasä din lnvà\àturi contrazice in chip flagrant doctrina politicä din aceia^i carte.
     Literatura religioasä in general §i cea ortodoxä ln special 1111 sint unitare ca ideologie. Biserica feudalä a colaborat in evul medili cu monarhia feudalä, de aceea invätäturile date domnilor si regilor in epoca feudalä cuprind de obicei sfaturi cu caracter religiös, aläturi de cele politice. Nici Ceasornicul domnilor, scris ln realitate la inceputul veacului al XVI-lea, de Antonio de Guevara, atribuit de autor impäratului román Marcu Aureliu, nici invätäturile impäratului Manuel Paleolog, nici áltele din extrem de räspindita literatura pareneticä din Europa, in evul mediu si in epoca Renasterii (intre áltele scrierea lui Petrarca, adresatä lui Francisc de Cararra, De república optime administrando) 2 nu inläturä §i nu neglijeazä latura religioasä a « indatori-rilor » monarhului. La fei §i in järile Romine, sfaturile adresate de mitropolitul de Chiev, Petru Movilä, fratelui säu Moise, domnul Moldovei 3, imbinä latura religioasä a domniei feudale cu cea politicä.
    Trebuie sä facem insä 0 deosebire netä intre exercitiul moralei religioase in timpul unei domnii feudale §i preceptele misticismului §i ale consecinfei sale, ascetismul. Misticismul §i ascetismul predominä in Invafäturile atribuite lui Neagoe Basarab si nu morala cu implicatii sociale. Ascetismul proclamä
     1	ln forma definitiva a studiului säu, D. Zamfireseu afirmä cä vremea domniei lui Neagoe « reflecta o epocä istoricä de relativ echilibru intre domnia centralizatä ji clasa feudalilor, 0 epocä in care aceasta din urmä nu mai este opusä domniei » (vol. de fatä, p. 365—367). Aceastä observafie este justä, dar tocmai de aceea nu putem data redacta rea Invätäturilor din aceastä vreme, deoarece eie reprezintä o arma de lupta impo-triva boierimii mari, fi a pretenfiilor ei Ia exclusivitate in de(inerea marilor dregätorii, la accesul liber la tezaurul fi la veniturile domnefti. Invätäturile, cum am arätat mai sus cuprind doctrina, evident indreptatä impotriva boierilor mari, a domniei care se sprijinä pe toatä tara, chiar fi pe täränimea liberà, izvorul de venituri ale statului.
     2	Cf. J. BURCHARD, La civilisation en Italie au temps de la Renaissance, I, ed. VI, Paris, 1921, p. 8—10.
    3	P. P. PANAITESGU, Petru Movilä rominii. Bue., 1939.
415