Pe marginea acestui capitol al « regulelor de purtare la masa » s-au facut observatiuni, care ar infirma autenticitatea Invátaturilor 1. Remare ínsá cá arguméntele au fost scoase in mare parte din excrescen^ele textului gásite in una sau alta dintre versiuni §i nu din continutul inicial al acestui text. Astfel, invitarea mesenilor, care in fond erau boieri, de a cinta, « dacá se pricep », se aflá numai in versiunea greacá. In ce fel s-ar dovedi cá acest amánunt a fost continut §i de original ? S-ar putea intimpla totu?i sá avem de a face cu un fapt real, in cazul meselor intime, nu cu imaginaria unui cálugár, care face din boieri «láutari §i máscárici» la masa domneascá. Poate cá boierii §i domnul lor, in atmosfera orientalá, nu se comportau chiar dupá cum concepem noi azi §i nu se ru§inau sá cinte din vreun instrument. Dimitrie Cantemir nu se rubina sá cinte «in tamburá », la Constantinopol, turcului Ismail Efendi, care mereu venea sá-1 asculte cu plácere, necintind « nici un tarigrádean ca el » 2.
    In privint regulelor de etichetá la masá, lipsa lor remarcatá se pare cá a fost scoasá din comparaba cu tratatele similare occidentale, in care eticheta se gásea insá in mediul ei cavaleresc avansat 3, ceea ce nu constituie incá obli-gatia si ambianta societátii din sud-estul Europei.
    Nu trebuie sá ne surprindá nici faptul cá nu se dau amánunte « despre urári, Inchináciuni cu paharul, despre focurile de pu§cá §i de tun, ce se trag de obicei la banebetele domnesti», fiindeá nu avem de a face cu o operá in felul celor ce descriu anumite ceremoniale de curte, ci cu una in care se dau sfaturi esentiale (multe dintre aceste sfaturi fiind elimínate poate de copistii cálugári).
    Sfaturile in legáturá cu primirea solilor slnt tot atit de eloevente. Ele nu puteau sá fie imaginate de un cálugár. De altfel, informatia noastrá bogatá de azi despre multe lucruri din trecut ne face adesea sá credem cá ceea ce stim noi din documente si izvoare §tiau si altii tot atit de bine. In realitate, una era viata de mánástire si alta viata de curte. Prea putin 11 interesa pe cálugár cere-monialul primirii solilor sau principiile de purtare a rázboaielor. De fapt, in Invá-táturile lui Neagoe nici nu este vorba de ceremonialul obisnuit, ci mai de grabá de inova^iuni, de sfaturi inovatoare scoase de voievod din tráirea si experienta personalá a domniei. Indráznim sá afirmám chiar cá mai mult declt modelele stráine, experienta sa a fost izvorul gindului de a serie o asemenea operá.
    Neagoe Basarab primise cindva pe niste soli transilváneni cu vorbe pripite si aspre. In 1517 se simte obligat sá regrete ie$irea sa, intr-o scrisoare cátre Sibieni4. §i acum ce citim in Invátáturi ?:
Martin Opitz face la fel (1635), iar ln secolul al XIX-lea Fr. Hebbel reia subiectul ín drama sa de tinerefe « Iudit» tradusa §i !n romine$te. A fost parodiat de austriacul Johann Nestroy (« Iudith und Holofernes»). Inspiradle din aceastä legenda nu s-au oprit insä aici. in vremurile moderne o serie de opere muzicale (Serow, R. Wetz, V. Rez-nicek, Arthur Honegger, E. Goosens) trateazä acela^i subiect. Alte exemple de structurä religioasa se aläturä acestei legende.
     1	P. P. PANAITESCU, op. cit., p. 48—50.
     2	IOAN NECULCE, Lelopisetul fárii Moldovei, ed. Il-a acad. Iorgu Iordan, Bucu-re$ti, 1959, p. 202.
     3	Textele apusene cu reguli de purtare la masä au fost studiate, intre aljii, cu insis-tentä de §T. GLIXELII, Studja i szkice porównawcze (Studii ?i schite de literaturä com-paratä), Liov, 1919, p. 65 $i urm.; acelafi in « Romania », 47 (1921), p. 1—40; acela^i, ín « Revista istoricä rominä », III, (1933) p. 327—332, se opre^te si asupra regulelor de purtare la masä din Invätäturile lui Neagoe: Regúlele de purtare la masä in romlneste.
    4	E. HURMUZAKI, Documente, vol. XV, partea I,p. 221; cf. P. P. PANAITESCU, op. cit., p. 13.
21	- C. ll
 321