tatiilor sale mistice, transformindu-le de fapt lntr-o sursá de argumente ideologice ln lupta pentru fäurirea statului centralizat §i a monarhiei absolute. Cele douä aspecte ale personalitätii lui nu s-au ciocnit, ci s-au imbinat, a$a dupä cum ne-o spune singur in pisania de la Arge§: « eu nu numai cä m-am sirguit a cirmui aceastà imparale, ci §i pe domnul din tot sufletul a-1 iubi impreunä cu fapte bune »
    Aceastà imbinare poate sä ne aparä ciudatä nouà, oameni ai secolului XX, care ne putem cu greu imagina — de n-ar abunda exemplele — cu citä u§urinf,à, de-a lungul intregului ev mediu räsäritean si apusean, religiozitatea, mistica §i asceza, au stat adesea intr-o vecinätate apropiatä, in acela^i suflet, cu arta militará, cu politica inalta si nu odatä cu intriga josnicà, asasinatul, tortura sadicä si crima cea mai odioasä fäcute, tóate, in numele lui dumnezeu. Vom cita numai cazul celebrului impärat Justinian, pasionat o viatä intreagä pentru argutiile teologice §i autor al unui imn bisericesc intrat in slujba litur-gicä ; al generalului, nu mai putin celebra, Nicefor Focas, viitorul impärat, care §i in timpul campaniilor se deda la exercitii ascetice §i ducea viatä de cälugär purtind dupä sine pe duhovnicul sàu Atanasie, viitorul organizator al obstii de la Athos 2, spre a fi edificati asupra faptului cä Neagoe putea sä gin-deascä asupra vietii ca un mistic §i sä actioneze ca un domn energie §i autoritär.
     Ca om al vremii sale, Neagoe a crescut si a fost educat in ideologia generalä a societätii din care fäcea parte. Insä apucindu-se el insusi sä serie eugetäri teologice aläturi de aitele politice, fapt care nu se mai intìmplase cu domnii anteriori, a ajuns sä elaboreze o intreagä conceptie, in care elementul religiös s-a transformat Constant intr-un contrafort al tronului säu domnesc.
    Atunci cind vorbeste despre domnul pe care nu-1 aleg boierii ci il unge dumnezeu, cäruia singur are sä-i dea socotealä de faptele sale, sau cind condamnà in numele religiei räscoala impotriva domnului, amenintind pe räzvrätiti cu chinurile iadului, nu mai avem de a face cu sfaturi pentru càlu-gäri, ci cu o transpunere in domeniul ideologico-religios a luptei duse de inaintasii sài si de el insusi pentru faurirea statului centralizat si a monarhiei autoritäre. Clädirea unor loca§uri de cult grandioase, daniile prin care s-a fäcut vestit in tot orientul, comandarea unui panegiric al domniei lui intr-o viatä de sfint menitä sä fie cititä §i ascultatä cu evlavie pe tot cuprinsul lumii ortodoxe 3, slnt tot atitea actiuni care numai pe jumätate aparan sferei « evlaviei », prin care vechii istorici explicau totdeauna asemenea fapte ; jumätatea cealaltä, poate cea esentialä, tine de politicä in modul cel mai evident. §i $tefan cel Mare, clädind minästiri si biserici, a avut grijä sä le a§eze acolo unde prezenta lor ii era cea mai folositoare pentru prestigiul säu 4.
    Gindind doctrina monarhiei absolute in termeni religioni ca §i §tefan cel Mare inaintea sa 5, ori ca Ivan cel Groaznic ceva mai tirziu 6 ; väzind in
     1	P. §. NÀSTUREL, art. cit., p. 16.
  *	Cf. CH. D1EHL, Figures byzantines, vol. I, Ed. XI, Paris, 1930, p. 227.
      3	Viata lui Nifon exista in doua traduceri greceçti: una în greaca bizantinà, alta în neogreaeâ, aceasta din urmà inclusâ în sinaxarul lui Dukaki, precum çi în versiunea rusa, in-clusâ în >14.ohcîhh ilaTipHK II, Ed. a 7-a, Moscova, 1897, p. 143 urm. Apud P. Sîrcu, art. cit., p. 20.
4	Multe biserici sînt clâdite prin oraçe, ceea ce nu este o întîmplare, fiindcâ oràçenii
s-au bucurat de 0 atentie deosebitâ din partea marelui domn.
     6 Cf. P. P. PANAITESCU, Les chroniques slaves de Moldavie au XV-è siècle, în „Romanoslavica” I, 1958 p. 163-165.
     6 N. K. GUDZII, llcmopUH dpeeneü pyccKoü .mmepamypu, ed. 5, Moscova, 1953, p. 325—328.
363