cap fi invàfàturà dulce tuturor bunàtàfilor, fi sfirfitul ei foarte iaste proslàvit. Mintea este avufie fi comoarà netrecàtoare, care nu se cheltuiefte niciodatà... » (Ms. 109 f. 239 v — 240 r).
    Urmeazà frumosul elogiu al minali, relevat de Al. Piru, dupà care domnul incheie sfaturile:
« Iatà fi eu, cìt am putut de am infeles fi am priceput, despre o parte acum, intr-aceastà vreme de nevoie, alita v-am invàfat, luminile mele fi slugile mele cele credincioase, fi prie-tenii miei. Ci de-acum, voi n-avefi a mai vedea pe mine, nici eu pre voi ». (Ms. 109, f. 240
Urmeazà dispozitiuni testamentare:
« Drept aceea, lumina mea fi slugile mele cele dragi, sà nu uitafi sufletul mieu dintre voi afa curind fi sà fiu afa de pripà nepomenit de voi sau de fedoni miei. Ci de le dàrui Dumnezeu lor domnia In urma mea intraceastà farà, dar voiu fi fàcut fi eu vouà vre un bine cit am tràit intr-aceastà lume cu voi, cà mie multa mila mi-au fost de voi fi de feciorii voftri. Ci dar, và va invàfa dumnezeu fi pe voi sa va fie mila de sufletul mieu fi de coconii miei, cum imi fu fi mie mila de voi fi de feciorii voftri in viafa mea aceasta, cit làcuim cu tofi d-impreunà. Cà de vefi uita voi sufletul mieu sau coconii miei, eu và aduc aminte cà và veti osindi, cà dupà patruzeci sau cincizeci de ani fi pe voi pe tofi và va acoperi pàmìntul, ca fi pe mine acum. ij>i sà nu và paie cà acum mà despart de voi fi nu ne vom mai vedea ci sà ftifi cà iar vom sà ne adunàm tofi, la a doua venire cea ìnfricofatà a domnului nostru Isus Hristos. Insà atuncea nimeni nu va putea foiosi unul altuia, nici eu vouà, nici voi mie, ci, care cum ii vor fi lucrurile, afa-i va fi fi folosinta». (Ms. 109 f. 240 r —241 r).
    Aràtind cà nu mai poate sta de vorbà cu ei, fiindcà i se apropie sfirfitul, domnul spune cà de aci inainte trebuie sà se Ingrijeascà de suflet, pentru care ìi-si mustrà sufletul pe 4 pagini (ed. Iorga, p. 304—307) ìmprumutate din Umilinfa lui Simion Monahul. La sfir§it se càineazà singur, ca de dincolo de mormint, in termeni de umilintà cu care ne intilnim in pisaniile minàstirii Arge§ §i in únele pasaje din ìnvà]àturi.
    Este limpede asadar cà Rugàciunea la ie§irea sufletului, scrisà pe vremea cind Petru se afla in viatà, este ghinda din care a crescut stejarul ìnvn\àturilor.
    Orafiunea funebrà — prima de acest fel din cultura rominà — este o altà opera de sine stàtàtoare1, nascutà in imprejuràrile pe care le aratà titlul rominesc :
      1 Existà, pe lingà Bugàciune, Cuvinlul despre frica fi dragostea lui dumnezeu, fi Epistola càtre oasele mamei sale, o a 4-a scriere a lui Neagoe, independentà de Invàfàturi: este afa-zisul Cuvint de invàfàturà càtre douà slugi credincioase fi dragi carele se lepàdarà de lume fi se deterà viefii càlugàrefti (ed. Iorga, p. 311 — 321), scriere socotitàpare-se in unanimitate ca apocrifa, fiindcà nimeni nu s-a gindit sà discute cu Russo in legàturà cu autenticitatea ei. (Iorga o privea ca autentica, defi ipoteza Ioasaf = Iosif nu se verifica. Yezi Istoria literaturii romine, Ed. II, voi I, p. 142—143). Dupà pàrerea noastrà, fi aceasta compu-nere este a lui Neagoe. Atit ideile cit fi stilul nu prezintà nici o deosebire fatà de restul Invàfàturilor. Un pasaj pare a fi desprins direct din capitolul Despre soli fi ràzboaie: «Cà mintea este steagul trupului fi pin stà steagul la ràzboi, tot este ràzboiul acela nebiruit si nepierdut; iar dacà cade steagul, ràzboiul este biruit fi nu ftie unul pe altul cum piere ». ¡storicitàtea cel pufin a unuia dintre personaje — a lui Ioasaf — ne-o dovedefte scurta compunere trecutà in manuscrise ca Alta invàfàturà asemenea celeilalte, in care citim: « Prea iubitul meu Ioasafe, tu ai fost lumina ochilor mei fi luminarea cea prea luminata a inimii mele. O invàfàturà oarecare serisesem sà te Inveì de la mine. Ci domnul nostru Isus Hristos sà mi te primeascà fi sà mi te ìnvete, cu ugodnicii sài, intru impàrafia cerului. Deci aceasta invàfàturà, acum eu n-am cum o trimite unde-fi va zàcea trupul ». Dupà care continua, adresindu-se evident càlugàrilor de la minàstirea respectivà: « §i iar voi, sfinti pàrinfi, care và vefi afla a làcui in acel loc, una pentru voia domnului nostru Isus Hristos, alta pentru voia voastrà, am grijà a milui acolea fi a intàri, ca sà nu zacà acel trup singur.
373