Mila nu o va face decit din prisosul veniturilor domniei, pe care e sfàtuit sa nu-1 stringa, ci sà-1 foloseascà in danii, dar mai ales in miluirea celor ce-i sint devota^!. Nu avem posibilitatea sa verificàm din alte izvoare contempo-rane dacà se fàcea intr-adevàr « càutarea o§tilor » in fiecare an si se dàdeau cu aceastà ocazie daruri, dar fiindcà ea este atestatà de izvoare mai tirzii si Invàfàturile se dovedesc la fiecare pas o admirabilà oglindà a societàri din a doua jumàtate a secolului XV fi prima jumatate a secolului XVI, putem sà-i acordàm incredere §i sà presupunem cà in lipsa altor ocazii — la §tefan cel Mare erau cum am vàzut ràzboaiele — Neagoe Basarab putuse institui sau dezvolta acest obicei, care ii permitea sà ia legàturà cu o§tirea si sà practice sistemul sàu de « miluire » a slugilor.
     Recomandarea de a nu da slujbe si favoruri « màscàricilor » §i « celor ce fac risuri », adicà lingu^itorilor §i celor ce ¡jtiau sà-i ciijtige bunàvointa cu glume fi distraevi, vine §i ea de la un cap politic cu experien^à. Cu atit mai mult recomandarea de a nu acorda favoruri la intervenga altora, fiindcà atunci cel ce a intervenit cistigà cinstea de la cel ce 1-a rugat sà intervinà, iar domnul ràmine cu paguba, fiindcà el a fàcut darul farà nici un ci§tig. Domnul sà se comporte in a§a fel Incit toti sà-i fie obliga^i lui direct iji sà-1 pomeneascà cei miluiti §i copiii lor:
     « Pentru cà, dacà vei da pentru vorbele unora, atunci tu ì^i faci douà pagube: darul este al tàu fi cinstea nu este a ta. Deci de ce sà dai cinstea ta pentru voia unora? Vezi cà nu pe toji v-a ales dumnezeu ca tofi sà fifi unfi, nici ca tofi sà fi(i pàstori ai turmei, ci pe line te-a pus unsul fi pàstorul peste turmà. De aceea dacà nu cunosti turma ta, cum le vei impèrvi tu cu dreptate? ¡Ji ce fel de pàstor fi domn se chiamà acela, care lasà ca in domnia lui sà domneascà tofi fi sà fie domni ca fi tine sau sà se amestece to^i in venitul tàu? » (versiunea slavà, p. 300).
    Domnul trebuie sà se distante vizibil de boieri in ochii tuturor §i impàr^irea favorurilor trebuie sà ^inteascà la acest rezultat.
« Ci sà-Ji slujeascà ei Jie cu temere fi cu fricà fi sà cunoascà cà tu le efti domn fi stàpln mai mare preste dinfii, cum sàcade sà fie slugile smerite tnaintea stàpinilor lor. Iar cinstea ta pin ti-o va da dumnezeu tu sà o {ii In mìinile tale. Drept aceea fàtui meu, te defteaptà fi te socotefte cu mintea ta fi sà nu dai cinstea ta boierilor tài. Cà tu pui pre dinfii boieri iar nu te pun ei pre tine domn, ci pre tine te pune dumnezeu sà fi unsul lui » (ms. 109, f. 189 r).
    Pentru a putea exercita aceastà dominale asupra boierilor, domnul trebuie sà aibà grijà ca veniturile tàrii sà fie in miinile sale : « Iar venitul tàu ce-^i va veni din toatà (.ara ta, acela sà fie tot in miinile tale. Sà nu cumva sà-1 dai ?i sà-1 imparai pre boierii tài sau pre rudele tale sau pre niscari slugi de ale tale, ce-ti vor fi fàcut nescari slujbe. Ci sà fie tot cu seamà in miinile tale. Deci cui vei vrea sà dai cu mina ta, sà se stie ?i sà-^i mul|.umeascà $i sà te cunoascà cà tu e§ti domn » (ms. 109, f. 189 r-v).
     Stim din alte izvoare si mai ales din vasta opera de ajutorare a bisericii din Balcani, ca §i din màretele constructii arhitectonice ridicate in tarà, cà dintre toate sfaturile, acesta a fost urmat cu cea mai mare stricte^e de càtre Neagoe. La moartea sa, Doamna Despina, refugiatà la Sibiu, a làsat o avere impresionantà fàcindu-i-se datorità acestui fapt, o inmor-mintare fastuoasà.
    Aceste recomandàri nu puteau fi scrise in cercurile boieresti ci numai la o curte domneascà si incà o data intilnim in lnvà\àturi teoretizarea unor
397