în contra lor »1. Fiind de o constituée hipersensibilâ, geniul, în mod firesc, este sortit sa sufere mult in orînduirea bazatà pe clase antagonice çi, în conse-cinfà, sa fie « întrucîtva un révoltât înâscut »2. Dar Gherea nu se limiteazà doar la explicafia biologistà a geniului, nu se opreçte la proclamarea, dupa Schopenhauer, a inevitabilitàfii suferinfei lui, ci îl ridica pe scriitorul genial « la inàlfimea idealâ a epocei », adicá li atribuie capacitatea de a ìnfelege çi exprima ideile cele mai ìnaintate ale contemporaneitàfii, càci, ìn cazul dat, epitetul « ideala » inseamnà, cu certitudine, « de idei », inànime ideologicà.
    Preocupîndu-se ìn mod obligatoriu de viata socialà, al cârei produs sìnt, scriitorii mari nu pot sà o reflecte obiectivist, nu pot inregistra impartial faptele, deoarece sînt participante activi la desfàçurarea evenimentelor epocii contem-porane çi, implicit, obligafi sà ia atitudine, « sà pronunce sentinfa », dupà cum cerea Cernîçevski. Evitarea obiectivismului neangajant çi imprimarea unei tendinte clare oricàrei opere este determinatâ çi de faptul cà « scriitorii geniali, ca artisti çi cetàfeni, sìnt un imbold puternic al propàçirei si trans-formàrei sociale, cà sìnt un puternic factor evolucionar çi chiar revolucionar »3. Aici s-a manifestat exagerarea rolului intelectualitàfii, eroare specificà lui Gherea, preluatà de la narodnicii ruçi.
    Conceptia lui G. Dobrogeanu-Gherea asupra geniului depàçeçte açadar teoria pur biologistà sau cea schopenhauerianà mistico-idealistà, care ìncu-nuna geniul cu nimbul martirajului, considerindu-1 iremediabil detaçat de real çi cotidian (de « egoism », cum ar fi spus T. Maiorescu), ìn sferele imper-sonalitàtii senine. Concepfia lui se apropie de explicarea materialist-dialec-ticà a rolului personalitàfii in istorie, dar tràdeazà çi reminiscenze vàdite ale teoriei narodnice. Gherea recunoaçte semnificafia socialà a operelor scriitorului genial, ìnsà genialitatea ca atare o considera drept consecinfà exclusivà a structurii organice singulare çi nu un produs al poporului çi al unei epoci determinate, care ajutà ìn cel mai ìnalt grad societàri la rezol-varea problemelor stringente ale dezvoltàrii ei. Dupà pàrerea lui Gherea, nu ìntotdeauna çi in mod obligatoriu geniul trebuie sà fie dotât cu facul-tatea de a ìnfelege ideile pe care le anunfà §i consecinfele lor practice pentru societate, (idee preluatà de fapt de la V. G. Bielinski) ci dispune doar de
o	intuitie a lor, le exprimà adesea incon§tient, çi in acest caz nu ìntrezà-reçte scopul final §i posibilitàfile ìnfàptuirii lui. Cu toate acestea « geniu trebuie urmat, càci are presimiirile unei lumi ce va fi ». Citatele de mai jos sìnt, credem, concludente ìn acest sens: «• • • Din nenorocire, nu toate aceste genii puternice ì§i dau seamà, nu toate pricep menirea lor, nu tofi vàd dar tàrmurile càtre care-§i ìntind miinile cu durere si cu speranfà » 4, « Dar chiar cìnd ràtàcesc pe cài greçite, çi atunci incà ìsi ìndeplinesc chemarea, mai greçit, mai slab, mai confunz dar totuçi o ìndeplinesc »5. Dacà ar fi sà raportàm ultima afirmare la Tolstoi, aparent Gherea ar avea dreptate in ceea ce priveçte greçelile, confuziile çi « îndeplinirea chemàrii », nu însà çi sub aspectul prefiguràrii unei lumi viitoare, « unde domneçte iubirea, pacea, armonia çi dreptatea » ®. In lumea pe care o propovàduia apostolul
     1	Ibid., p. 316.
     2	Ibid., p. 317.
     3	Ibid.,	p. 314.
     4	Ibid.,	p. 318. s Ibid., p. 319.
     •	Ibid.,	p. 318.
269